Scrisorile lui Stanca. Dragă Tudor Gheorghe,
Tu ai început să concurezi celebrele şi rarele Conferinţe de la Atheneu. Pe care directorul Andrei Dimitriu le-a reactivat. Dar tu te manifeşti la Sala Palatului. Tu, neică, îţi iei o temă, o lucrezi, o încerci pe Atheneul de la Izbiceni - ce poartă numele tău - şi apoi o plimbi prin ţară, inclusiv, - iniţial sau finalmente - la Bucureşti. Sala Palatului… Tu ai de fapt discursuri argumentate muzical. Ai fi un bun academician, dar cine să ne-asculte?
Zic ”ne”, incluzându-mă şi pe mine, căci după ultimul spectacolul la Capitală ”Rândunici printre lozinci” nu Academia, ci Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor ar trebui să te premieze. Pentru ultima ta comunicare ştiinţifică… numită de mine acum … în stil barbian - nu barbilian ! - ”O istorie polemică a Muzicii Uşoare Româneşti - Criticată şi cântată de acad T. G”.
Tu ai mers, selectiv, decantând, selectând, pledând, perorând, ironizând. Ai început cu ”Marinică zis codaşul” cântec satiric, o caricatură de cântec umoristic ”de îndreptat tovarăşii lenşi”. Cu care am crescut şi eu. Şi mă durea sufletul când tatăl meu adoptiv Marin (Dumitru Marin - Unu, ceva şef la Atelierele Griviţa centrul III), era pe nedrept luat la mişto de proletarii săi colegi din cauza acestui şlagăr imbecil. Că ni-l dădea de ne sufocam, la Radio… Penibile clipe ale copilăriei… Au mai fost momente jenante cu acel ”Cincinalu-n patru ani şi jumătate” premiat la Mamaia, cântec care, cântat o dată-n concurs şi apoi ca premiat, nu s-a mai dat niciodată pe vreun post. S-au prins şi ei… de magapenibilul ”şlagăr de muzică uşoară”…dar nu de aia l-am iubit noi pe Temistocla Popa, altfel uriaş compozitor… şi nici pe nea Gică Petrescu mereu suspectat că nu ar fi iubit ”regimul de democraţie populară…”Ce ai făcut tu acum nu au făcut tot acum cei din Uniunea Scriitorilor, scriitorii care au aruncat la coş, exagerat, opere sau oameni de valoare literară care, da, au servit regimul cu osârdie. Dar ce faci cu opera lor?. Ce trebuie făcut cu Sadoveanu sau Arghezi, nu mai zic alţii mai dincoace cum DR Popescu sau Păunescu? Aruncăm apa de scaldă cu prunc cu tot şi după ei potopul… sau mai meschin… după ei, numai ”noi”, cei fără merite.
În fine, dragă Tudore, ai reuşit să faci un spectacol polemic incitant cu adevărate probleme etice şi artistice, morale. De principiu. Asta, evident, în paralel sau în umbra unui spectacol inedit de muzică uşoară românească de cea mai bună factură. Interpretată de actorul Tudor Gheorghe. Căci, lumea nu trebuie să mai uite că uneori eşti şi actor. Uneori… Adică mereu… Ascultând cântecele alea decoltat comunisto-imbecile mi s-a făcut ruşine. Ca pe vremea când făceam pipi-n pat… Ce bine că pe lângă ziariştii şi scriitorii prezenţi au fost şi unii guvernanţi, şi CP Tăriceanu, în frunte cu distinsul, femininul şi graţiosul nostru premier… sărut-mâna, doamnă ! La fel, Tudore…