Scrisorile lui Stanca: Dragă Valentina Pelinel...

Marin Preda are un personaj fabulos – Moromete. Se spune că el ar fi fost un alter ego al tatălui său. Ins realist, critic, malițios și curios. În roman, Ilie Moromete se scoală noaptea preocupat, se duce prin grădină și se-ntreabă: ”Mă, ce-or vorbi ăia-n parlament toată ziua?!” (citat din memorie).

De când am aflat că ești gravidă – să-ți trăiască! - mă frământă crunt o întrebare. Nu cine ar fi tatăl? Tot natul îl bănuie de paternitate pe biet părinte a 6 copii... Pe care tov. Ceaușescu l-ar fi decorat. Or, l-ar fi pus lector la Ștefan Gheorghiu-catedra demografie; să-nvețe activul feminin reproducerea socialistă. Nu întreb nici cum ai reușit, - dacă e așa - copularea cu un domn reținut. Unde? La vorbitor, pe coridor, la bucătărie, la infirmerie? Că povestea veche cu asistentele medicale era mai simplă: încuiai infirmeria pe dinăuntru și ... haide! Pe mine însă nu mă roade curiozitatea detaliilor anatomice. Dar, moromețian, și eu mă-ntreb: Mă, ce vorbea el în pauză, cu tine? Nu zic, musai, în ”momentele acela” intime. La țigară... Vorbea cultură? Îți expunea filozofia cu butelia? Poezia? Are ceva elocvență? Da’ elocință? Că persuasiune are. În buzunare...

Am detestat de când mă știu acest tip de ”coit in silentio”. Mi se pare animalic. Un act de amor e și unul de comunicare. Un fucking-news... Că doar nu te aștepți ca între doi amorezi discrepanți educațional să ai dezbateri de mistică a gesticii, mantra, tantra, metafizica tăcerii?...Când factic e o simplă mecanică. Rectilinie. Mișcarea bielă-manivelă. Placa hawaiană... populara frecare...? Te întrebi, de ce te-ntreb despre ce vorbea el și nu te-ntreb despre ce vorbeai tu cu el? Căci, nu cred că în momentele acelea relaxate îi debitai clasicul și banalul discurs al fetelor care te invidiază toate, măi!

Valentina, zău, la tine aveam pretenții. Îmi păreai o tipă elevată, stilată. Dusă pe la case mari. High-life. Și, chiar mediul american în care te-ai format sugera că ești, erai, femeie high-class. Sigur că la banii lui, el poate achiziționa și calitate, finess. Dar eu, naivul, nu te vedeam în propoziția asta de amor mercantil. 

Să fie un bine mascat subcutanat sentiment de iubire profundă? Atunci, aș cere scuze ambelor părți.