Scrisorile lui Stanca: Dragă Vladimir Găitan, ești un uluitor povestitor!

Prin 2011 ți-am mai scris o depeșă dramatică, în care, apropo de starea ta de sănătate, te îndemnam să scrii o carte autobiografică. Și, cred că nu eram singurul… cert e că în vara lui 2014 m-ai sunat și mi-ai spus clar că ai executat comanda mea. Sincer să fiu, eu nu prea mai știam ce-ți comandasem…

Și, iată cartea autobiografică gata. Gata scrisă, gata corectată, gata prefațată de ilustrul tău coleg de liceu criticul Alex Ștefănescu, spiritualul, (spumosul meu companion din tinerețile slasto-cristoiene)... Și, iată, gata de tipar. Ce puteam să mai fac? Da, mai era loc de o postfață… Așa că de la o vorbă aruncată de mine în scris unui mare actor și unui om care s-a luptat, se luptă cu o boală de ani de zile, am ajuns să postfațez cartea. 

Duțule, eu știam că ești un mare actor, repet, dar că și ca scriitor te ridici la un așa nivel, mai puțin am crezut, jur! Ce povestitor, Găitan acesta! Se cunoaște că a respirat aerul moldavo-bucovinean al unor Creangă, Eminescu, Sadoveanu, Porumbescu, Enescu și alți mari oameni de cultură. Aer tare. Și curat! Căci, ce-mi e de la Sușeava la Ieși sau Piatra Neamț? Iaca o aruncătură de… piatră. Pe spațiul acesta nu e o mare diferență între bucovineni și moldoveni… cum zic primii. Căci, mulți fac o corectă confuzie… 

Oricum, se vede că ai căpătat, prin meseria de actor, tehnica gradării tensiunii unei povești. Accentele dramatice… și alte secrete. Când mi-ai spus, ca un negustor din Nord, că îmi dai o carte pe care n-o s-o mai las din mână, mi-am murmurat îngăduitor în barbă: “deh, orice stăncuță-și laudă puiul…” Da, Duțule, ești un uluitor povestitor! Da, Duțule, nu am mai lăsat manuscrisul din mână! Da, Duțule, îl voi ține-n mâini și azi, sâmbătă la 17.30, la standul editurii All, recomandându-l fără nici o exagerare. Cumpărați, furați, copiați cartea “Zig-zag prin alfabetul vieții.” De Vladimir Găitan. Mare actor, mare character. Mare actor, mare povestitor. 

Pe cuvântul meu…