Scrisorile lui Stanca. Dragii mei cititori
Azi nu scriu vedetelor, nu fac contre-coeur portrete post-mortem. Sunt în vacanţă… dar nu mă pot abţine să nu scriu, de teamă că mă veţi uita... O scrisoare supărată, dragii mei şi dragile mele.
Pe unele practici. Nu mor bine un Păunescu, Nicolaescu, Beligan şi încep, în dulcele stil românesc de rahat, mârâielile. Că a fost comunist, egoist, pupindosist, curvar, ateu… Tâmpenii. Adevărate… unele. Dar, cine e perfect, neprihănit să arunce piatra? De ce cât au trăit nimeni nu i-a atacat? Şi, acum dau în memoria lui cu rahat? Aşa erau vremile. Prin ‘90 eram la fel de exigent şi radical. Am cerut să fie împuşcaţi Păunescu şi G. Grigoriu. Mă ofeream executant… Nu e corect. Regret. Totuşi, câteva generaţii de actori, artişti plastici, muzicieni, scriitori şi-au construit cariera pe ”realizărili” comuniste. Dar, pe dota lor personală de talent şi muncă. Restu era fond. M-am indignat azi când am aflat că Beligan îl ura pe Ciulei. Dar, omeneşte, avea dreptate. Ciulei era o mare valoare. Regizor, scenograf. Actor. Un colos. Vezi cariera lui de dincolo de Ocean. Beligan - mare actor şi un bun director de teatru. E firesc să-l fi urât pe un Ciulei, superior lui. Apoi, era o rivalitate pe banii de la stat, ambii fiind directori de teatre… Şi Iorga îl detesta pe Paulescu – insulina! - fiindcă era cunoscut la Paris… Urât, dar omeneşte…
Nu-i elegant, creştinesc să împroşti cu noroi mortul, post-mortem! Dacă nu v-a plăcut Beligan, ”care a turnat la Secu”, de ce v-aţi înghesuit să-i vedeţi ultima piesă? Cu speranţa meschină că veţi prinde momentul, ca apoi să vă lăudaţi: ”eram acolo, când...”. Păunescu îl lăuda pe Ceauşescu; de ce plângeţi, la ”Rugă pentru părinţi”? De ce vedeţi filmele lui Nicolaescu? Comisarul ăla era un comunist împuţit!? Vă spun eu. Fiindcă nu întotdeauna Talentul e şi Morală… Arghezi, Sadoveanu, Preda… totuşi au rămas. Unde-s Baranga, Mirodan… ? Eu iau opera, nu omul. Nu proslăvesc ”trecutul roşu”. Apăr valorile reale blamate pe criterii idioate… deşi o fac tot idioţi fără operă... Suntem duplicitari? Ne-a rămas cutuma de a judeca - pe invers - nu după valoarea reală, ci după devotamentul mimat faţă de ideile comunismului? Dar, acum… cu Ăştia?
Hai să nu fim farisei, fraţii mei! Lăsaţi piatra jos!