Scrisorile lui Stanca. In memoriam Ileana Ciuculete

Nu m-a surprins dispariția la numai 64 de ani reali - căci a avut cochetăria de a ascunde vârsta reală - a popularei soliste de muzică populară Ileana Ciuculete.

Muncea, nu cu devotament zic, ci cu o disperare existențială care nu face altceva decât ceea ce a făcut: să-ți piardă viața. Nu am să înțeleg asta. Și, nu numai la ea, ci încă la mulți alți colegi. Care se dedică meseriei, fără odihnă, fără respect la urma urmei față de inima, sau mai ales, ficatul lor. Fără frână. Care se cred eterni... și ocoliți de boli. Bietul Dolănescu, prea devreme plecat. Poate că exagerez, dar priviți și la ce vârstă au dispărut alții... ca Lucreția Ciobanu - la 90 de ani. E drept că mai sunt și unii care au știut și știu să se respecte, sau pur și simplu să o rărească, or să oprească. Mă gândesc la octogenarii Maria Ciobanu, mare Doamnă a cântecului oltean, imensă, uriașă voce; la Benone Sinulescu, care se optzecește la finele lui mai. La puștoaica Irina Loghin, sora lui Fuego... Să te oprești din cântat e foarte greu. E mai ușor să te lași de droguri decât de a fi solist, vedetă, artist de succes. Aici există o chimie energetică, stimulent fals și seducător ca o Morgana. Succesul. Dragostea Publicului, energia aplauzelor, fanatismul maselor. Greu de lăsat! Mă uit la Benone, un ins extrem de echilibrat, și nu de ieri-azi, cumpătat și încă plin de energii pozitive, artistice pe care ni le dăruie ca la 16 ani...Ileana Ciuculete a capotat. Era ca o Lătărețu-n miniatură. Voce explozivă, vizibilă în calamandrosul de azi. Și-n fauna de des-cântarea României gen Etno, Hora, Favorit... Căci, mai toate oltencele de azi și de ieri nu au cum să scape stilistic de fantomele benefice, de îngerii Mariei Tănase, Ioanei Radu și Mariei Lătărețu. E cutumă. Ca să se mai rupă repertorial de Oltenia, Ileana a ”mușcat” și din Banat. Altă zonă de succes, de când cu influența sârbă televizată din anii fără TV. Căci, ei comuniștii, au permis sârbizarea folclorului printr-o televiziune de căcat! De 2 ore. Singura lumină atunci, emisiunea Murăreascăi. Restul, propagandă... ca și azi. Sterilă, inutilă sau anti-națională... S-a dus încă o voce de aur, încă o privighetoare a Sudului cu ecou până-n ținuturile rumâno-vlahe din Serbia... Restul, vere, e-n avere, scandaluri, intrigi, bârfe funebre, acuze-postmortem... căcălău mioritic.... c-așa-i românu’ când se moare…