Scrisorile lui Stanca: In memoriam Nicolae Martinescu,

Ar trebui ca tot natul să ştie cine a murit. Şi, mai ales, meritele. Lumea e nedreaptă. Departe gândul de a spune ceva rău despre Sergiu Nicolaescu, dar dacă îl compari cu Martinescu...? Asta e viaţa: unul făcea lupte, altul filme. Dar performanţele luptătorului sunt greu de comparat...

Un munte de om. O biografie sportivă impresionantă. Priviţi-i CV-ul. Noi nu mai avem un campion la lupte, olimpic zic, din 1988: Vasile Puşcaşu. Şi, PA! Pe „nea Martin" nu l-am mai văzut de câţiva ani. De când neliniştitul Gheorghe Berceanu - alt uriaş campion de talia unora ca Nadia şi Patzaichin - mereu cu idei, m-a sunat să mă convoace la un restaurant al sportivilor din Grozăveşti. „Vin greii, George!". Da, era spre o campanie electorală, de unde a venit grăbit, precipitat şi a plecat la fel şi Cristi Poteraş, primarul de 6, fost luptător şi arbitru internaţional. La masă eram copleşit de atâtea glorii. Martinescu, „Grigore" Berceanu, Constantin Alexandru şi... stop!... câte kile de aur, argint, bronz la olimpiade, mondiale, europene, balcanice, spartachiade, naţionale să cântărim?... plus Cornel Ionescu şi alţi fideli de-ai lui, de la Dinamo. Căci, la lupte nu prea există rivalităţi intercluburi, nici inter-etnice, apropo...

Stăteam la masă fericit. Îl vedeam cu ochii copilului, ca pe un munte, ca pe un zeu. Îl admir şi îl iubesc de când îmi târam tuleiele prin sala Rapid, cu maestrul Beluşica şi coleg cu viitorii mari aşi ca Ion Baciu, campion mondial, Ion Enache, sau coloşii fraţi Dolipschi... O tempora...! Trăia retras undeva la ţară, în Moldova, la linişte, în natură, liniştit. Deşi, chinuit de boală.

Când cineva mai încerca, „aşa, ca pe vremuri", să-i pună vin în pahar se uita în faţă, de parcă vedea pe cineva material şi zicea „gata, că dacă m-ar vedea Mioara, nu ştiu ce mi-ar face...". Miora este doamna Mioara Velicu, soţia, marea solistă de muzică populară, lumina ochilor lui. L-a iubit şi l-a îngrijit până în ultima clipă.

Ce păcat că noi muritorii nu putem amâna, măcar niţel, această ultimă clipă...

Geoge Stanca