Scrisorile lui Stanca: In memoriam Romeo Vanica

Romeo Vanica. Omul cel puțin al unei generații. Aceea care a apucat formația Mondial. Aceea cu Gabi Drăgan cel decedat prematur. Ploieșteanul. Înainte mai fusese alături de el un alt solist plecat parcă la Paris: Radu Stoica. Mondialul... cu vocea lui Gabi și cu cântul lui Romeo Vanica.

Formula glorioasă. Cu un succes ce-l atingea de-aproape doar pe Dan Spătaru. Artizanul ei, Romeo Vanica. Cel care le-a compus marile succese, și azi la fel de... succese. Mergeți, fetelor, pe Youtube! Cât romantism...

Eminescu și Minulescu ideal sonorizați, melodicizați. „Iubire, bibelou de porțelan"... și am spus totul. „Atât de fragedă". „Romanțele"... Capodopere. Mondialul... cu Papa Horvat Dezideriu, activistul cultural care, cu ţinuta-i tovărășească - corect: costum-cravată - își masca spiritu-i rebel, de prieten cu muzica rock, cu puștii neliniștiți, suflet nemuritor - Papá.

Ca și Romeo. Boem. Sensibil. Discret. Boem, nu de „Capșa", Athenée , Podgoria. Boem de „Nectarul". Lume fină: pictori ca Vasile Chinschi, muzicieni, studenți de arte și conservator; o lume a sunetelor, formei și culorii. Doar vodca era aceiași. La Săniuță... Ieftină și blândă până la „invazia sovietică"... de vodcă autentică. Rossia, Moskovskaia, Krepkaia. Vodcă, monșer! Kattiușă, tanc, nu săniuță...

Apoi, cu „mondialii" nu mai știu ordinea: cu Florin „Flocea" la tobe; „Grecu" Merca la bass; Mișu Cernea, venit ulterior și el, la tobe... nu mă uit la net, îi scot din memoria afectivă: Marcel Năvală, Doru Tufiș, Mircea Drăgan.

Toți mișunând prin Student - Clubul din Casa Studenților. Mereu sub ochii îngăduitori ai directorului. Vanica, un simbol. Un semn, o cicatrice pe memoria unei generații. Ascultați piesele Mondialului... și veți descoperi voi, tinerii, farmecul tinereții unei generații. Vanica și Mondialii.

Mondialii și Vanica... Romeo nu încredința piese oricui, numai banu' să iasă. Era selectiv, și iar o spun, discret. Tăcut ca o cupă cu vin vechi. Ca o tapiserie japoneză. A fost, la războiul acela rece dintre generații, unul dintre puținii - singurul? - care i-au dat o piesă lui Gil Dobrică. Gil, anglo-americano-saxonul, i-a cântat-o... Întâlnire de grad zero.

Cum o fi azi când se vor reîntâlni... acolo? Dumnezeu știe. El să-i ocrotească...