Scrisorile lui Stanca: In Memoriam Vasile Ianul

20 martie 2013 16:18   Vedete românești
Ultima actualizare:

 A ajuns arbitru, apoi şeful secţiei de fotbal Dinamo București. Până prin anii de după Revoluţie, când a fost sfâşiat de legende, false şi adevărate, legate de cupiditatea generalilor ce râvneau la banii secţiei. Gestionaţi, manevraţi cu multă generozitate, milă creştinească naivă şi inconştienţă, de el. Avea atâţia duşmani, încât subsemnatul  împresionat, i-am dedicat un articol în EVZ - „Cine vrea capul lui Ianul?" - care a intrigat la vremea lui.

Cum? Eu, rapidistul, să-i iau partea? Articol pe care l-am găsit decupat şi afişat pe peretele camerei de spital în care s-a refugiat luni de zile, fiind deja „terminat" psihic de băieţi. A murit de necaz. De amar.

De sânge rău. Vasile, omul generos şi bun. Când l-am vizitat în vara anului '94 la spital, înaintea plecării mele la CM din SUA, mi-a spus trist: „S-ar putea să nu mă mai găseşti aici...".

A rezistat. Nu-şi găsea matca, s-a retras în Năsăudul natal. L-am vizitat... Nu-şi găsea matca nici la Iaşi, nici la Bucureşti. L-am vizitat. Şi iar la Iaşi, unde şi-a dat sfârşitul. Trist. Cu năduf... Şi sărac. Mulţi dintre marii corifei dinamovişti au ceva legat de Vasile, ce le va apăsa conştiinţa... Mereu îi spuneam: hai mă, să scriem o carte, te eliberezi, dai totul în vileag. "Nu e momentul - argumenta, fără argumente... O singură idee i-a scăpat odată: regret, George, cât de mult rău am făcut Rapidului tău şi altor echipe mici; singura de care nu regret e Steaua, dar - jur! - doar executam... acum nu ştiu cum o să mă plătesc..." Şi, ades făcea trimitere la „cele mai mari canalii": ML şi CA. Nu spun cine-s, nu e cauza mea...

Vasile s-a dus de mult. Nu mai era, nu mai conta. Cară cu el taine grele. Iar eu, „prietenul secret", tot mai aştept, întru triumful omeniei, ca măcar unul dintre cei care i-au făcut rău să se spovedească...

...Aiurea, du-te liniştit Vasile, mănânc seminţe şi scriu prostii. Dumnezeu să te primească şi să te ierte...

P.S. Ultima dată, am mers împreună cu trenul de Ardeal, el la Năsăud. De Vinerea Mare, în 2010. Murise mama lui. 87 de ani. Trei ani a mai apucat şi bietul Vasile...

Mai multe