Scrisorile lui Stanca. LAUDATIO - Costel Gâlcă

Eu, un rapidist deposedat, îmi permit a ”rătăci” niţel în ceea ce te priveşte.

Nu te-am cunoscut. Nu ne-am pupat pe gură. Nu te-am iubit. Nu te-am urât fiindcă eşti stelist. Nu mi-ai plăcut (e la trecut…). După ce că erai la rivala giuleştenilor, mai erai şi un tip posac. Anti-carismatic. Necomunicativ. Constipat. Fără licăr în priviri, ca Şumi…. Ciufut ca un…penetrat… caută rima… Dar. Şi aici vine o listă plină de chestii.

Ai suportat un campionat întreg manigansiunile, lucrările, dedesubtiste ale unor rivali, întinse până în vestiar. Mai ales, în vestiar. Unde nu ai fost niciodată… Ca şi fraieru ăla numit Pustai, la Rapid… Ai suportat presiunile făţişe şi pidosnice ale megieşilor. Oprobriul galeriei. Ai tăcut. Ai înghiţit reproşuri. De la colegi. Ţuţări. Chibiţi. Militari. Calfe şi zidari. Generali. Veterani. Pifani. Fundaşi. Nuntaşi. Ordonanţe. Şpriţari. Tunari. Ai tăcut. Ai rezistat obrăzniciilor unor răsfăţaţi ai regimului Reghe. Ai tăcut. Mai ales când era să pierzi zestrea cu care luaseşi echipa, fu potop pe capul tău. ”Dumnezeu te-a întărit”, ar zice Patronu’- tu’ Jiji umectând mătăniile de spută.

Ai luat o cupă. Ai tăcut. Ai tremurat, până în ultima secundă şi ai luat campionatul. Ai tăcut. Ai luat altă cupă. Ai tăcut. Ştii ce făcuşi tu acuma? Deja l-ai demis pe urmaşul tău. Aud că … va fi Rădoi. Fiindcă el, aflat în primul an de antrenorat, cu toţi banii lu’ Naşu, n-o să poată egala recordurile pe care le-a atins obiditul de tine…tot într-un prim an de antrenorat în primă ligă, dar nu singurul. Record pentru care ai fost pus pe liber. Comentariile acestui gest ar fi pentru un străin picat dintr-o meritocraţie, paradoxale. Paranormale. Incredibile. Dar, pentru cine-l ştie pe patronul excentric-ortodox, ultras-ortodox al FCSB - dl Iorgos Paradoxakis Piperiotul, alias Jiji - nimic nu e nou. Altă ”minune ” ce sfidează logica. Bunul simţ. Căci, măi fraţi creştini, a concedia un antrenor care a luat tot, dar tot-tot, mi se pare că pe lângă nesimţire e şi o temă de studiu psihiatric. O sfidare a normalităţii… Pe ce? Pe criteriul ”cu bahaanii mei, faahac ce vreau Io!”Mai bine că pleci în Spania, don Costellos! Acolo, îs mai multe dâre de normalitate… şi-un ”Dumezeu” mai logic.