Scrisorile lui Stanca. Luchian Mihalea

Unul dintre cei care l-au ucis pe artistul, dirijorul, creatorul I.L. Mihalea a fost eliberat din închisoare.

După 21 de ani efectivi, făcuţi alături de celălalt complice. Legea e lege. Deşi familia Mihalea nu va mai avea linişte. Să ştii că asasinul soţului/tatălui e liber dă ceva frisoane. Unul dintre procurori, implicat, ne spunea că la câteva zile după faptă criminalul se plângea de insomnia cauzată de gestul comis. Deci, îl apăsa conştiinţa. Dar, fapta e faptă. A costat viaţa unui artist. A unui om, la urma-urmei…Mihalea era de o fineţe şi de un umor rare. Avea vocaţia muzicii şi a pedagogiei. Lider. Guru. Corurile sale de succes - Song şi Mini Song - mai ales pe ceaţa ideologică din anii ‘80, erau un mănunchi de energii catifelate. Coriştii nu numai cântau stând în picioare, cu ochii la dirijor - aşa cum se întâmpla la biserică sau la concertele scorţoase festiviste -, ci se mişcau. Corul de copii al ARLUS. Anii ’60. După piesele alea revoluţionare băşite şi scremute, la finele unui cânt vioi, dirijorul Marin Pâslaru se strâmba. Coriştii, implacabil cu faţa la sală, râdeau zgomotos. Publicul nu ştia de ce. Dirijorul ieşise din canon. Eliberase baierele convenţiei…Ei, la Oanţă totul era aşa. Relaxat. Văzuse asta la ”Ambasadorii prieteniei”. Americanii care veneau cu Harry Morgan Jr., amicu’ lu’ nea Nicu. Coruri relaxate. Ludice. N-aş zice ”cor”, ci ”echipă”. Cor e la Operă. Cor e la biserică. Aici, ”coriştii” deveneau şi actori. Glumeau. Dansau. Rememorez ura neîmpăcată, îngustă, pentru Oanţă, a unui dirijor de la UTC. Ins care considera că se pângăreşte genul. Iată, un popă de ţară privind ”Jesus Christ Superstar”… Oanţă făcea show, nu ceremonii pentru Tovarăşu’. Elibera tensiunile artificiale. Song - succes monstruos. Expresivitate libertină. Apoi, opţiunea repertorială. Lumea ajunsese la o saturaţie faţă de românesc. Din vina  idioatelor insistenţe ideologice. Azi e invers. Or, Oanţă a colorat repertoriul cu piese ”din muzica popoarelor”, mai ales… americane.Sigur, după ‘90, când totul s-a relaxat cam prea lăbărţat, evoluţia Songului a stânit întrebări. ”Ei, acum, încotro?” Răspunsul? Spre biserică. Corurile gospel. Pe direcţia Enya. Celtic Woman…Găsea el, Oanţă, dacă trăia…