Secrete fabuloase din cartea Anastasiei Lazariuc, despre iubirea cu tatăl Ilenei

Viața Anastasiei Lazariuc poate fi oricând scenariu de telenovelă. Misterioasă și discretă, solista a devenit subiectul unei cărți care dezvăluie multe secrete din trecutul ei, printre acestea și povestea de dragoste pe care a trăit-o cu Gheorghe Crigănuță, tatăl Ilenei Lazariuc. Bărbatul s-a stins din viață în 2013, dar au rămas poze, amintiri și regrete despre care Anastasia povestește, cu resemnare și nostalgie.

”Privighetoarea din vis” este volumul scris de autoarea Elena Răileanu despre viața și activitatea artistică a interpretei Anastasia Lazariuc, de peste Prut. În carte descoperim, surpriză, că bunicul și părinții ei au fost români, dar s-au mutat în Basarabia. Autoarea relatează despre suferințele copilăriei, despre primii pași în muzică ai Anastasiei, cum a ajuns să devină cunoscută, dar și despre căsătoria cu Gheorghe Crigănuță, problemele acestuia cu alcoolul și divorțul. Cartea se găsește în Republica Moldova, dar câteva volume au sosit și la Librăria Mihai Eminescu din București.

Tatăl Ilenei Lazariuc s-a stins din viață în 2013

Anastasia Lazariuc s-a căsătorit în anul 1975 cu Gheorghe Crigănuţă, cu care are doi copii, pe Ileana şi pe Andrei. Au divorţat 15 ani mai târziu, în anul 1990. Măcinat de boli, tatăl Ilenei Lazariuc s-a stins din viață în 2013, împăcat însă cu toată familia. ”Copiii au ținut mereu legătura cu el, l-au ajutat cu ce-au putut până în ultima clipă”, a mărturisit Anastasia Lazariuc, în presa de peste Prut. În cartea ”Privighetoarea din vis” apar imagini rare cu cei doi, o poză de la nuntă, când mirii aveau doar 21 de ani, dar și detalii despre începutul poveștii de dragoste. Una intensă și sinceră, după cum descrie autoarea.

Anastasia Lazariuc și Gheorghe Crigănuță au fost colegi de școală, în clase paralele, în satul Băcioi, din Republica Moldova. A fost dragoste la prima vedere, din câte povestea solista, în presa de peste Prut. La 14 ani, când a rămas fără tată, Anastasia i-a cerut directorului școlii un serviciu, pentru a câștiga un ban în casă. ”Bine Anastasia, i-a zis directorul. Să muncești nu e o rușine, mai ales că tu vrei să-ți ajuți mama. După lecții vei rămâne să faci ordine în cabinetele copiilor din clasele primare. Poți începe chiar de mâine”, a spus acesta. La scurt timp avea să-l cunoască pe cel care urma să îi devină soț, Gheorghe Crigănuță.

"Într-o zi, după lecții, pe când Nastea (alint de la Anastasia) luase căldarea cu apă ca să-și îndeplinească munca, cineva o ajunse din urmă și apucă de căldare. Ea s-a întors brusc și când a văzut cine-i, mai n-a scăpat căldarea din mână. Era Ghiță Crigănuță, cel mai frumos și cel mai deștept băiat din școală, care învăța în clasa paralelă. Ghiță îi luă căldarea cu apă și o duse spre clasa unde urma să facă curățenie Nastea. Fata și-a dat seama că băiatul știa despre munca ei”, așa a fost întâlnirea lor, povestește autoarea.

„Ei erau un fel de Romeo și Julieta ai Băcioiului"

"De atunci, Ghiță a ajutat-o mereu, iar între timp au aflat și prietenele ei și au fost lângă ea, o ajutau la treabă, ca și Ghiță. Când au venit primii bani, Anastasia i-a dat mamei. Pentru prima dată de la moartea tatălui, mama Anastasiei a plâns de bucurie (...) Cu timpul, artista și-a dat seama că prezența lui Ghiță o face fericită. Mergeau împreună la școală, la întoarcere, la fel. Mama ei a observat că băiatul se cam învârte pe lângă poarta lor. Nastea și Ghiță erau mereu în gura satului. Satul ba îi însura, ba îi despărțea, apoi iar îi împăca. Așa o frumusețe de flăcău ca Ghiță Crigănuță și o fată ca Nastea Lazariuc, frumoasă, talentată și cumsecade nu puteau să nu fie luați în seamă de săteni. Ei erau un fel de Romeo și Julieta ai Băcioiului, pe care dragostea i-a unit de când erau copii. Își trăiau povestea lor de dragoste cu toată pasiunea caracteristică tinereții.”, relatează autoarea în carte.

Anastasia câștiga 60 de ruble ca bibliotecară

Între timp, Anastasia începuse să cânte înainte de a împlini 16 ani, cu o formație din satul ei. Era solista Ansamblului Vocal Instrumental din satul Băcioi. Cu toate acestea, nu a fost primită la Școala de muzică, întrucât nu avea 16 ani. Dar mai târziu a luat un concurs la Casa de cultură a Armatei din Chișinău. În calitate de solistă a formației Sonor, care trecuse la Palatul Sindicatelor, a fost angajată ca bibliotecară în Biblioteca palatului. ”Bibliotecara Anastasia Lazariuc, cu un salariu minimal de 60 de ruble, trebuia să muncească toată ziua la bibliotecă, iar seara să meargă la repetițiile formației. Fiind deprinsă să prețuiască banii munciți, Nastea nu-i arunca pe boarfe la modă sau fleacuri cu care se lăudau fetele de seama ei. Știa să-și cheltuiască banii ca ei să-i ajungă. Închiriase o odaie în apartamentul unei bătrâne, deoarece repetițiile durau uneori până târziu și ea nu putea să meargă în toată seara la Băcioi”, punctează autoarea cărții. Alteori, dormea la soția unui militar, Galina Kuțac, care o însoțea în turnee.

„Adormea cu gândul la Ghiță, și tot cu gândul la el se trezea"

Urma să depună actele la facultate să studieze biblioteconomia la Universitatea de Stat. Într-o zi, poștașul satului anunță că are o convorbire cu Moscova. Telestudioul Ostankino, cea mai mare televiziune din Uniunea Sovietică, pregătea un ciclu de emisiuni cu titlul ”Alo, se caută talente”, iar Anastasia era invitată să participe. În acest timp, Ghiță era în armată în sud-estul Ucrainei, iar Anastasia a plecat cu o prietenă să îl vadă, după un an și jumătate. ”Anastasia l-a văzut chiar în momentul în care se pregătea să coboare. A ieșit repede pe ușa din față, lăsând în grija Tanei micul lor bagaj. Inima îi bătea atât de puternic, de parcă pierduse ritmul ei stabil. În ușa autocarului i se muiaseră picioarele și ei i se părea că la următorul pas pe care îl va face, își va pierde echilibrul. Dar Ghiță era de acum lângă ea și Anastasia, care tot drumul parcurs își imagina întâlnirea lor, acum savura din fericirea în care o cuprinsese brațele bărbatului ei drag. De un an și ceva nu-l mai văzuse, dar în fiecare seară adormea cu gândul la Ghiță, și tot cu gândul la el se trezea. În toate spectacolele în care cânta, ea își imagina că Ghiță stă undeva în sală, și ea cânta pentru el”, scrie Elena Răileanu. După ce a venit din armată, Ghiță s-a înscris la Universitatea Agricolă și o susținea pe Anastasia în carieră.

Nunta. S-au căsătorit într-o zi de octombrie, în anul 1975

”De la o vreme Ghiță tot mai des aducea vorba de nuntă și căsătorie. Probabil, cei din familia lui cam dădeau de înțeles că e timpul să se astâmpere la casa lui. Anastasia, care era foarte preocupată de cariera ei, nu se grăbea la măritat. Scena a smuls-o cu totul dintre prieteni. A părăsit și facultatea, căci a înțeles: cariera ei de bibliotecară se va opri aici”, relatează autoarea. Într-o zi, ei și-au anunțat părinții că au decis să se mute împreună. Părinții lor s-au întâlnit și au pus la cale detaliile legate de nuntă. S-au căsătorit într-o zi de octombrie, în anul 1975.

”Țaca Ileana (mama Ilenei) era la ultima nuntă a copiilor ei. După ce Dumnezeu i l-a luat pe Vasile (n.r. tatăl Anastasiei), ea a făcut patru nunți. Pentru o văduvă, care trebuia să ducă singură toată povara pregătirii de nunta copiilor, era nespus de greu. Femeia trebuia să fie și în rol de mamă, și în rol de tată. Pentru moldoveni, ziua nunții lor era ziua împlinirii. Nunta Năsticăi era ultima nuntă la care Țaca Ileana era în rol de soacră. Acum nu-i mai rămânea decât să-i mulțămească lui Dumnezeu că i-a dat putere și sănătate ca să ajungă și în ziua aceasta. De azi înainte, Năstica cu Ghiță vor trăi în casa ei, că așa au convenit cu cuscrii, că doar Năstica e mezina și așa se cuvine la moldoveni”, povestește autoarea cărții. Trei ani mai târziu, în 1978 avea să se nască fiul lor, Andrei, iar 1982 a venit pe lume și frumoasa Ileana, fosta noră a magnatului Ion Țiriac.

Anastasia Lazariuc: "Undeva trebuie să pierzi. Iar eu mi-am pierdut soțul"

Anastasia a vorbit, cu resemnare, și despre despărțirea de Ghiță, prima ei mare iubire. „Nu i-am dat niciodată motive să fie gelos. Iar el era înalt, frumos și deștept… Înțelept n-a fost, pentru că dacă era, nu ne despărțeam. L-am iubit. Eram din același sat, am învățat în aceeași clasă. Am fost o soție cuminte și o mamă prezentă în viața copiilor mei. Am făcut tot posibilul să mă împart corect între profesie și familie. Dar, probabil, nu poți obține totul de la viață. Undeva trebuie să pierzi. Iar eu mi-am pierdut soțul“, a declarat Anastasia întyr-un interviu pentru mamaplus.md, precizând că soțul ei, Gheorghe Cringănuță, de care a divorțat în anul 1990, căzuse în patima alcoolului.