Silvia De la Vegas a murit de foame în Panama

Bronzată, cu bătături la mâini şi vânătăi pe picioare, vizibil mai slăbă, dar strălucind de bucurie, aşa am găsit-o pe Silvia Lăuneanu, una dintre "Rătăciţii în Panama", la întoarcerea în ţară.

Ne-a arătat ce a mâncat acolo, care a fost meniul pe Insula Speranţei, unde a stat câteva zile.

"Aveam orez, pe care îl fierbeam cu sare sau cu zahăr şi banane verzi, care îţi făceau gura pungă. Le puteam mânca doar tăiate în rondele subţiri şi prăjite în ulei. Să nu vă imaginaţi să mâncam pe săturate. Nu. Aveam 10 banane la 6 persoane, pentru câteva zile. Iar din orez am apucat maximum patru linguri la o masă. Dimineaţa, când trebuia să fugim la câte o competiţie, nu mai aveam timp să facem focul, să fierbem orezul, ci luam câte o linguriţă de zahăr, să nu cădem din picioare. Eram ameţiţi, slăbiţi de foame, toropiţi de căldură", spune Silvia.

Se aştepta să fie greu, însă nu ATÂT de greu.

"Mi-a prins bine, ca experienţă. Mi-am demonstrat că mă pot adapta oricărei situaţii, acolo mi-am depăşit limitele. Acum ştiu că aş putea sta şi în gaură de şarpe, cu şarpele înăuntru", adaugă, mai în glumă, mai în serios, solista De la Vegas.

Nu se va mai atinge niciodată de orez

Silvia, care nu putea concepe o masă fără carne, a văzut, în Panama, ce înseamnă să mănânci doar orez fiert şi banane prăjite.

Şi le-ar fi devorat şi pe acestea, dacă ar fi avut destule. Dar totul trebuia porţionat, consumat cu măsură.

"Primul lucru pe care l-am făcut, când m-am întors acasă, a fost să-mi fac un grătar de pomină. De orez nu o să mă mai ating în viaţa mea. Şi aşa nu-mi plăcea. Nici fructe nu mâncam înainte, dar, de când cu acele platane verzi, acum altfel privesc bananele din supermarketurile noastre", mărturiseşte.