Un an fără Teodora. Alex Marcu vorbește despre durerea care nu a trecut: „Lucrez cu doi psihologi”
A trecut un an de la moartea tragică a Teodorei Marcu, iar durerea lăsată în urmă rămâne la fel de greu de dus pentru familia ei. Alex Marcu, soțul tinerei ucise la doar 23 de ani, vorbește deschis despre cum arată viața după o astfel de pierdere și despre eforturile pe care le face, zi de zi, pentru a merge mai departe.
Teodora Marcu a fost ucisă într-un complex rezidențial de lângă București, într-un atac care a șocat opinia publică.
Era însărcinată în momentul tragediei și se afla alături de fetița ei de trei ani când a fost împușcată de un bărbat despre care s-a spus că ar fi fost un fost partener. În ciuda sesizărilor anterioare făcute la poliție, tragedia nu a putut fi prevenită. Ulterior, agresorul s-a sinucis.
La un an distanță, Alex Marcu încearcă să își păstreze echilibrul, chiar dacă recunoaște că nimic nu mai este la fel. „Rutina, rutina mă ajută, spectacolele. Cea mică este ok, în mare, îi place foarte mult să picteze. Și eu sunt ok, nu am alte posibilități”, mărturisește el, explicând că munca și programul zilnic sunt cele care îi oferă o formă de stabilitate, pentru Spynews.
Sprijinul familiei și viața de zi cu zi
În lipsa Teodorei, sprijinul familiei a devenit esențial. Alex spune că mama Teodorei este cea care îl ajută cel mai mult, mai ales în momentele în care el este plecat. „Mama Teodorei este și ea ok, mă ajută foarte mult cu fata, mai stă cu ea când eu sunt plecat la spectacole”, spune acesta.
În același timp, se pregătește pentru parastasul de un an, un moment încărcat emoțional. „Pregătim curând parastasul de un an, cam într-o lună”, adaugă el, fără să ascundă că perioada aceasta este una dificilă.
Durerea nu dispare, ci se transformă. Alex povestește că, uneori, o visează pe Teodora și acele momente sunt greu de explicat. „Da, am visat-o pe Teodora, nu mai țin minte exact în ce context. În general, când o visez, o visez ca și cum ar fi încă în viață și ca și prezență o simt, nu știu cum să explic”, spune el.
Pentru a face față pierderii, Alex Marcu a apelat la ajutor specializat. Atât el, cât și fetița lui urmează ședințe de terapie, fiecare într-un mod adaptat nevoilor lor.
„Eu lucrez cu doi psihologi. Unul pentru cea mică, cu care trebuie să țin legătura în permanență, și doi pentru mine”, explică el. Fetița beneficiază de terapie săptămânală, prin metoda Sandplay, o formă de terapie prin joc cu nisip, folosită în gestionarea traumelor.
„Psihologul care lucrează cu cea mică este specializată pe chestii de genul acesta, decese în familie. Face terapie cu nisip. Se spune că nisipul descarcă energiile negative. De când s-a întâmplat, fetița face săptămânal terapie. Ca feedback, psihologul mi-a spus că, ușor, ușor, acceptă”, spune Alex.
Cum încearcă să meargă mai departe
Pentru el, procesul de vindecare este unul lent și complicat. Recunoaște că terapia, dar și principiile personale de viață, îl ajută să continue. „Acesta este motivul pentru care reușesc să merg mai departe, acest lucru, dar și principiile de viață”, explică el.
Unul dintre aceste principii este profund personal: „Nimic nu moare, nimic nu dispare, totul se întoarce. Nu vreau să intru în detalii, chestiile de genul mă afectează pe mine.”
În același timp, spune că a învățat să se protejeze de expunerea excesivă a durerii. „Primul sfat de la psiholog a fost: ai grijă că te vor suna toți prietenii să povestești, cu cât povestești mai mult, cu atât uiți mai greu și te afectează. Și am realizat că așa este. M-am ferit atât cât am putut, când nu am putut, nu m-am ferit… Încerc să evit pe cât posibil.”
La un an de la tragedie, viața lui Alex Marcu este împărțită între responsabilitatea de tată și încercarea de a face față unei pierderi imposibil de compensat. Fetița lui începe, treptat, să accepte realitatea, iar el încearcă să rămână puternic pentru ea.