Urări emoționante de la actori, pentru tăticul filmelor „Liceenii” și „Declarație de dragoste”, la 85 de ani

Filmele „Liceenii” (1986) şi „Declaraţie de dragoste” (1985) în regia lui Nicolae Corjos au marcat mijlocul anilor '80 prin recorduri de popularitate, aducând culoare şi entuziasm într-o perioadă în care cenuşiul marca viaţa de zi cu zi. Cei care, liceeni, studenţi sau proaspăt absolvenţi fiind, au fost aduşi în lumina reflectoarelor la mijlocul anilor '80 de regizorul Nicolae Corjos – respectiv Oana Sârbu, Teodora Mareş, Ştefan Bănică jr., Mihai Constantin, Tudor Petruţ, Adrian Păduraru – îi transmit acestuia recunoştinţa şi urările lor de bine la aniversarea a 85 de ani.

Nicolae Corjos s-a născut la Hotin, pe 22 mai 1935 şi a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1956. De-a lungul bogatei sale activităţi artistice, polarizate de lumea filmului, a înfiinţat studioul de cinematografie al Conservatorului în anul 1966, activând ca profesor de artă cinematografică până în 1972. Timp de peste un deceniu, începând din 1981, a fost regizor de film documentar la Studioul „Alexandru Sahia”, perioadă în care a realizat 50 de filme documentare, printre care Mănăstirea Văcărești (1989), Sergiu Celibidache (1991), Concursul Internațional „George Enescu” (1992) etc. şi a fost membru al Consiliului Național al Audiovizualului între 1995 şi 2001. Nicolae Corjos a devenit doctor în muzică în 2000 cu teza „Arta muzicii – componentă şi aureolă a audiovizualului” şi a fost profesor universitar la Universitatea „Hyperion” din 1990 până în 2009.

Ștefan Bănică jr.: „Destinul care a lucrat prin domnul Corjos m-a adus în București”

Actorul Ștefan Bănică jr. mărturisește că regizorul Nicolae Corjos este cel care i-a influențat puternic cariera artistică: „Destinul care a lucrat prin domnul Corjos m-a adus în București. Am luat proba la film și restul e istorie... Nic, vreau să-ți spun că ești, ai fost și vei fi întotdeauna în sufletul meu”. „N-aș fi visat niciodată să ajung la Hollywood, așa că Mulțumesc. Ca întotdeauna ai rămas cu drag în sufletul și-n inimile noastre, pentru că, de ce să nu recunoaștem, dacă nu erai mata nu eram nici noi”, completează șirul urărilor actorul Tudor Petruț. Actrița Teodora Mareș adauă: „Îmi amintesc ce mult l-a impresionat pe dânsul faptul că la premiera filmului eu mi-am invitat bunicii, doi bătrânei de la țară. A fost pentru dânsul ceva ieșit din comun. Nu se aștepta la așa ceva. Mulțumesc că m-ați făcut actriță”. „Întâlnirea mea cu domnul Corjos a fost una esențială. Chiar și astăzi, după atâta timp, după 34 de ani, mă bucur când un fan mă oprește pe stradă și îmi spune, «Măi, Ioane, ce te-ai îngrășat, ce-ai îmbătrânit». Ca și-atunci când primesc mesaje de sfântul Ion. Vă mulțumesc din tot sufletul domnule Corjos. Mă bucur că am ocazia să vă urez. Mi-aș dori să ne vedem cu toții, să povestim și să ne bucurăm”, spune actorul Mihai Constantin. De asemenea, actorul Adrian Păduraru a făcut și el o mărturie emoționantă despre regizorul sărbătorit vineri, 22 mai: „O parte din bucuria oamenilor, din iubire, din fericire s-a răsfrânt acupra mea. Îți mulțumesc! Te iubesc, Nicolae Corjos!”. „Asta înseamnă întâlnirile spectaculoase și inedite pe care te propulsează într-un anumit moment și de acolo ți se schimbă întreg destinul, întreaga viață. Sper că sunteți bine, sănătos. Vă urez alături de familie mulți ani cu bucurii și vă mulțumim pentru faptul că ați avut încredere să ne schimbați destinele și să ne alegeți în rolurile cele mai frumoase, pentru cele mai frumoase filme românești, iubite și acum”, este destăinuirea și urarea transmisă de actrița și cântăreața Oana Sîrbu.

Nicolae Corjos este membru al Uniunii Cineaştilor din România (UCIN)

Activitatea în cinematografie a început-o ca regizor secund al filmelor „Dacii” (1967), „Ciprian Porumbescu” (1973), „Nemuritorii” (1974), „Toate pînzele sus” (serial tv, 1977), „Contele Ory” (1978, în colaborare cu Jacques Trehouta).

Filmografia lui Nicolae Corjos cuprinde lung metrajele „Ora zero” (1979), „Alo, aterizează străbunica!...” (1981), „Pădurea nebună” (1982), „Declarație de dragoste” (1985), „Liceenii” (1986), „Extemporal la dirigenție” (1988), „Un studio în căutarea unei vedete” (1988), „Liceenii Rock'n'Roll” (1991).

Filmele „Declarație de dragoste” şi „Liceenii” au devenit un fenomen cinematografic al anilor '80 şi s-au bucurat de o popularitate extraordinară în deceniile ce au urmat. Televiziunile din România au difuzat aceste filme de zeci de ori, generaţii de cinefili revăzându-le cu plăcere în perioade succesive, ca pe un document artistic al emoţiilor şi relaţiilor sociale specifice vârstei adolescenţei, aşa cum arătau ele în anii '80, în România, şi aşa cum au rămas şi vor rămâne ele în profunzime în continuare, indiferent de probele la care sunt ele supuse de istoria recentă.