Cum rezistă cuplurile formate în adolescență? Cum pot să treacă testul timpului. Psiholog: „E ca și cum aș vedea doi copaci care au crescut din același trunchi”
În ultima vreme constatăm cu stupoare că tot mai multe cupluri ajung să se despartă. Avem tendința să dăm vina pe astre însă, în realitate, vorbim despre situații mult mai delicate și complexe, în special atunci când în centrul atenției este un cuplu cu mulți ani în spate. Nu de puține ori în showbiz, și nu numai, am observat cu toții relații începute încă din anii adolescenței în care partenerii păreau predestinați. După o vreme aceștia s-au despărțit când nimeni nu și-ar fi imaginat că este posibil. Despre relații începute în adolescență și implicațiile lor vorbim cu psihologul Laura Găvan.
Cum rezistă cuplurile formate în adolescență?
Laura, explică-ne de ce anume au nevoie partenerii ca relația lor să reziste de-a lungul timpului, asta dacă ne referim, mai ales, la un cuplu format în adolescență?
Cum ne alegem partenerii este un subiect de interes universal, dezbătut de secole: dragostea și suferințele inerente în relații par să aibă un loc privilegiat în viața noastră, oferindu-i un sens aparte.
Terapia Imago, creată de Dr. Harville Hendrix și Dr. Helen LaKelly Hunt, susține că partenerii de cuplu refac modele de relații bazate pe experiențele din copilărie cu figurile de atașament, cum ar fi mama, tatăl, bunicii sau alte persoane semnificative. Termenul „Imago", derivat din latină și însemnând „imagine", reprezintă un colaj de amintiri din perioada copilăriei, în care suntem marcați de modul în care am fost îndrumați, iubiți, ignorați sau respinși de aceste figuri importante.
Această idee nu este nouă, Freud însuși afirmând că, în mod inconștient, repetăm trecutul pentru a vindeca rănile vechi. Cu toate acestea, teoria Imago propune că alegem parteneri care ne vor ajuta să „rescriem" trecutul, nu doar să-l repetăm.
Interesant este faptul că, de multe ori, alegem persoane cu care am avut relații dificile, deoarece creierul nostru nu cunoaște alte modalități decât raportarea la trecut. Din acest motiv, relațiile din adolescență sunt adesea cele mai provocatoare, iar alegerea partenerului este rareori un act conștient.
„Relațiile la vârste fragede tind să fie pline de idealizare și așteptări nerealiste”
Pe lângă faptul că creierul adolescentului nu este complet dezvoltat din punctul de vedere al cortexului prefrontal – responsabil de autocontrol, emoții și judecată rațională – această perioadă este marcată și de o furtună hormonală. Relațiile la vârste fragede tind să fie pline de idealizare și așteptări nerealiste, în speranța că partenerul va umple toate nevoile nesatisfăcute.
Perioada de idealizare trece rapid, iar dezamăgirea apare odată cu descoperirea unui partener imperfect. Adolescența în sine implică explorare, inclusiv în plan sexual și romantic, ceea ce pune o presiune suplimentară pe relațiile monogame.
Terapia Imago definește conflictul drept „creșterea care încearcă să se întâmple". Majoritatea cuplurilor ajung într-o luptă pentru putere, iar multe relații fie se destramă, fie supraviețuiesc acestei perioade. În acest stadiu, partenerii nu mai trăiesc în iluzie și își dau seama că partenerul lor nu este perfect.
Supraviețuirea relației depinde de adaptarea partenerilor la noile circumstanțe, fiecare activând mecanisme inconștiente de supraviețuire. Unii aleg să se certe, alții să se retragă, iar alții să pună capăt relației. Totuși, cei care reușesc să construiască un parteneriat conștient înțeleg că partenerul lor nu poate împlini ceea ce le-a lipsit în copilărie.
Când privesc un cuplu format în adolescență, e ca și cum aș vedea doi copaci care au crescut din același trunchi, dar s-au dezvoltat în direcții diferite. Personalitatea, deși are un nucleu stabil, este dinamică și se dezvoltă sub influența neuroplasticității până la maturizarea neocortexului, în jurul vârstei de 24 de ani. Evenimentele de viață ale cuplului vor modela relația, fiecare partener adăugând cărămizi, fie sănătoase, fie nu.
Întrebarea dacă cei doi „copaci” se mai pot întâlni este urmată de alta: „Cât sunteți dispuși să munciți pentru relația voastră?”. Relațiile de succes necesită înțelegere, bunăvoință și prezență conștientă, de ambele părți, pentru a despacheta bagajul emoțional acumulat.
