Denia din Joia Mare: Ultimele patru momente importante din viața lui Iisus
În a patra zi din Săptămâna Patimilor, la Denia din Joia Mare, așa cum au rânduit Sfinţii Părinţi Duhovniceşti, credincioşii vin la Biserică şi participă la prăznuirea a patru momente importante din viața lui Iisus, petrecute în Săptămâna Patimilor : Spălarea picioarelor Apostolilor de către Mântuitorul Hristos, Cina cea de Taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi Prinderea Domnului nostru Iisus Hristos.
Iisus spală picioarele mesenilor- un gest de smerenie
În acea vreme, în Israel era o datină din bătrâni: înainte de orice masă, fiecare să-şi spele mâinile (Matei 15: 1-2) Apoi, când cineva intra în casa unei persoane, acolo trebuia să fie un sclav care să împlinească ritualul de spălare a picioarele tuturor mesenilor. Pentru spălarea picioarelor trebuia să existe și câteva lucruri: un lighean cu apă, săpun şi un ştergar. În acea zi, când Iisus a poposit în casa prietenilor lui, acolo nu era nici un sclav. Iisus s-a aşezat la masă şi se punea problema cine să împlinească ritualul spălării picioarelor în locul sclavului, o slujire importantă în vremea lui Iisus. Nici unul dintre ucenicii care-l însoţeau nu s-a oferit să presteze munca sclavului. Atunci, Iisus a hotărât să spele picioarele mesenilor şi ucenicilor Săi. Rememorând acest eveniment, înţelegem măreţia gestului făcut de Hristos care le-a spălat picioarele, o pildă de smerenie pe care Iisus le-a dăruit-o lor. “După ce le-a spălat picioarele El și-a luat hainele, S-a aşezat iar la masă şi le-a zis: “ Înţelegeţi ce v-am făcut? Voi mă numiţi pe Mine Învăţătorul şi Domnul şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Că eu v-am dat vouă pilda că, precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi.” ( Ioan 13, 12-15). Prin gestul Său, Iisus a făcut un exerciţiu de modestie, care să combată boala mândriei de care sufereau ucenicii Săi. Prin exemplul său, Iisus a vrut să mai sublinieze un aspect : Să nu ne considerăm atât de importanţi, încât să nu practicăm şi treburi mărunte.
La Cina cea de Taină s-a instituit Taina Împărtășaniei
Când Iisus s-a întâlnit cu ucenicii, ei şi-au dat seama că sufletul Lui era adânc împovărat; deşi nu ştiau cauza, simţeau aceeaşi durere împreună cu El. Când ucenicii s-au adunat în jurul mesei, El a spus pe un ton de profundă tristeţe.”Am dorit mult să mănânc Paştele acesta cu voi, înainte de patima Mea; căci vă spun, că de acum încolo nu le voi mai mânca până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt-o şi le-a dat lor, zicând: ”Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor”. În Evanghelia de la Luca, Domnul Hristos, după ce a rostit aceste cuvinte, a rânduit: “Aceasta să faceţi întru pomenirea mea”, cuvinte care sunt considerate un testament al Iubirii Lui Hristos faţă de oameni. După cină, Iisus a luat paharul și a spus: ”Acest pahar este Legea cea Nouă , întru Sângele Meu, care se varsă pentru Voi” (Luca 22, 19-20). La Cina cea de Taină , el a instituit Sfânta Taină a Împărtăşaniei, prevestind patimile pe care le va îndura.
Iisus a rostit Rugăciunea din Grădina Ghetsimani
Tot în Joia Mare, Iisus a rostit rugăciunea din Grădina Ghetsimani,adresată Tatălui Ceresc. În această grădină liniștită, Iisus prefera să se roage de câte ori venea la Ierusalim. În acea noapte, Mântuitorul s-a retras să se roage, lăsându-i pe ucenici să privegheze. Rugăciunea rostită de El în acea noapte este considerată cea mai nobilă dintre toate rugăciunile, prin puterea ei de a ispăşi păcatele lumii. Pentru că, în ruga Sa din acea seară, Iisus a inclus tot neamul omenesc.
În cele din urmă, după a treia rugă, Iisus i-a găsit pe ucenicii Săi adormiţi și le-a zis: Sculaţi-vă, pentru că s-a apropiat cel ce m-a vândut! Iisus a intuit că, în timp ce El se ruga cu lacrimi fierbinţi, voind să împlinească voia Tatălui ceresc, Grădina Ghetsimani s-a umplut de soldaţi. Cu toţii s-au îndreptat cu făcliile aprinse spre Iisus. În fruntea lor mergea Iuda.
Sărutul lui Iuda, un semn de recunoaștere a lui Iisus
Pe când Iisus se ruga în Grădina Ghetsimani, Iuda, unul dintre cei 12 ucenici ai Domnului Iisus, a venit însoţit de o mulţime înarmată cu săbii şi ciomege. Atunci, vânzătorul Iuda a dat un semn de recunoaştere însoţitorilor lui: “ Pe care-l voi săruta, Acela este! Puneţi mâna pe el!”.
“Iuda a folosit această formulă de identificare, sărutul, care este expresia văzută şi simţită a dragostei dintre om şi Dumnezeu. Şi, apropiindu-se de Iisus, Iuda i S-a adresat: “Bucură-Te, Învăţătorule!”; apoi, L-a sărutat pe Iisus, iar acesta i-a zis: “Prietene, pentru ce ai venit?” Atunci, însoţitorii lui Iuda s-au apropiat de Iisus şi L-au prins, precizează părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri din Bucureşti.
