La 29 iunie creștinătatea îi sărbătorește pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Ei au așezat piatra de temelie a Bisericii creștine
Vineri, 29 iunie, creștinătatea îi sărbătorește pe Sfinţii și lăudații Apostoli Petru şi Pavel, primii propovăduitori ai Evangheliei lui Hristos. Prin activitatea lor misionară, cei doi sfinţi au intrat în conştiinţa creştinătăţii pentru zelul lor neobişnuit cu care au răspândit Evanghelia lui Iisus și pentru fidelitatea manifestată faţă de învăţătura Acestuia.
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care au aşezat piatra de temelie a Bisericii creştine, au fost martirizaţi în zorii creştinismului, murind în aceeaşi zi, la 29 iunie în anul 67, în timpul prigoanei dezlănţuite de împăratul Nero împotriva creştinilor.
Istoria sărbătorii
Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel se bucură de o preţuire sporită în rândurile credincioşilor şi în tradiţia populară. De secole, minunile săvârşite de cei doi Apostoli au fost şi sunt citite de milioane de credincioşi, aşa cum acestea au fost descrise în Noul Testament.
Sfântul Apostol Petru a fost fratele Sfântului Apostol Andrei, cel care i-a creştinat pe străbunii noştri daci. Numele său era Simon, dar Iisus l-a numit Chefa (adică Piatră în limba aramaică, un nume sinonim cu grecescul Petros).
Petru era pescar de meserie
Petru s-a născut în localitatea Betsaida, apoi a locuit în cetatea Capernaum. Era pescar de meserie, un om simplu, fără studii şi nu era pasionat de viaţa religioasă. Principala lui preocupare era pescuitul din care-şi asigura hrana de fiecare zi. În același timp, Petru era energic şi harnic, iar interesul pentru credinţă mărturisit de fratele său mai mic, Andrei, pescar şi el de meserie, i se părea ciudată. Despre Andrei, apostolul Petru spunea:” Devenise ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul, profetul care boteza în râul Iordanului, care predica pocăinţa şi venirea lui Mesia”.
Petru l-a însoțit pe fratele său Andrei la două evenimente
O vreme, Petru continua să fie preocupat doar de peştele pe care-l captura zilnic. Într-o zi, în timp ce Petru pescuia, Andrei a venit entuziasmat la el exclamând: "L-am găsit pe Mesia!” Fratele Andrei îl găsise pe Mesia pentru că a fost martor când Ioan Botezătorul l-a botezat pe Iisus. La insistenţele fratelui său Andrei, Petru l-a urmat pe acesta să-L asculte împreună pe Iisus. Alături de Andrei, Petru a fost martor la două evenimente şi o stare de meditaţie a pus stăpânire pe el. Nu mai avea spor la pescuit şi era mâhnit.
”De azi vei fi pescar de oameni!”
Într-o zi, în drumul său a apărut Iisus, care l-a îndemnat să arunce undiţa într-un loc indicat de el. Deşi neîncrezător, Petru i-a urmat îndemnul şi a fost şocat când a văzut ce captură s-a prins în undiţă. În aceste momente de derută, Iisus l-a chemat pe Petru la Apostolat: „De azi vei fi pescar de oameni!”. În compania lui Iisus, Petru a fost martor la numeroase minuni: la vindecarea paraliticilor, orbilor şi demonizaţilor. Petru s-a lepădat de Iisus de trei ori şi tot de atâtea ori s-a întors la El, urmându-l pe Acesta în momentele esenţiale ale vieţii: A venit printre primii la mormântul Mântuitorului, când a aflat de la Mironosiţe că mormântul Acestuia este gol , apoi a fost martor la Învierea Lui.
Petru a răspândit credința creștină în Europa
Petru este apostolul care a semănat credinţa creştină pe teritoriul Europei de azi: el a propovăduit în Ierusalim, în Iudeea şi Samara, în Asia Mică şi până la Babilon. La sărbătoarea Cincizecimii, Apostolul Petru a rostit o predică, iar din rândul auditorului s-au botezat 3000 de suflete. În ultima parte a vieţii, Petru a propovăduit şi la Roma, iar ucenicii Sfântului au vestit Evanghelia lui Hristos în Peninsula Balcanică şi la Nordul Dunării. Dar la Gurile Dunării a venit să răspândească creştinismul Andrei, fratele cel mic al Sfântului Petru.
Predicile lui Petru sunt moralizatoare
Predicile şi învăţăturile Sfântului Petru sunt moralizatoare, pline de mângâiere şi de mare ajutor pentru creştini. Deseori, acolo unde nu ajungea sau nu putea să revină unde era chemat, Petru le trimetea credincioşilor numeroase epistole duhovniceşti din care creștinii se hrăneau şi se întăreau în credinţa pentru Hristos. De la Sfântul Petru s-au păstrat în cartea ”Faptele Apostolilor” opt cuvântări şi alte două epistole care-i poartă numele. În ultima parte a vieţii, Petru a propovăduit şi la Roma. El a sfârşit prin moarte martirică, pe colina Vaticanului, răstignit pe cruce cu capul în jos în ziua de 29 iunie anul 67, aşa cum el ceruse, pentru a se deosebi de modul în care a fost crucificat Hristos.
Sfântul Pavel a fost un persecutor al creștinilor
Sfântul Pavel, numit şi „Apostolul Neamurilor”, s-a născut într-o familie de iudei înstăriţi, între anii 1-5 d.H și numele său evreiesc era Saul (care în traducerere înseamnă furtună). Deși provenea din seminţia fariseilor, Saul avea şi cetăţenia romană. El a fost crescut şi educat în tradiţia iudaică și a studiat la şcoala vestitului învăţat, Gamaliei. Zelos apărător al Legii în care a fost educat, Saul a fost şi un vestit prigonitor al creştinismului, pe care-l considera un duşman de moarte al tradiţiei legaliste iudaice. Ca persecutor al creştinilor, el a participat la uciderea Arhidiaconului Ştefan.
Un moment de răscruce i-a schimbat cursul vieţii lui Saul
După participarea la moartea Arhidiaconului Ștefan, în drum spre Damasc, unde Saul se ducea să-i aresteze pe creştinii din acea zonă, el a fost martorul unei întâmplări incredibile pentru convingerile lui religioase : Iisus i s-a arătat, învăluit într-o lumină strălucitoare şi i s-a adresat :” Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?” Acesta a fost momentul de răscruce din viaţa Sfântului Pavel care i-a schimbat cursul vieţii. După întâlnirea cu Iisus, Saul a devenit un mare apărător al creştinismului.
Episcopul Damascului, Anania, l-a botezat pe Saul
Episcopul Damascului, Anania, l-a botezat în anul 34-35 pe Saul cu numele de Pavel (care înseamnă linişte-odihnă). După botez, Pavel şi-a recăpătat vederea, pierdută în timpul revelaţiei, în drumul spre Damasc. Pentru noile convingeri religioase, Pavel a fost arestat de 3 ori.
La Templul din Ierusalim, Pavel a fost recunoscut…
La Templul din Ierusalim, unde a făcut un popas, Pavel a fost recunoscut de nişte pelerini evrei din Efes, localitate în care acesta propovăduise Evanghelia. Pentru a preveni linşarea lui, guvernatorul roman Felix l-a arestat şi Pavel a rămas întemniţat timp de doi ani.
Totuși, Pavel a fost decapitat
Urmaşul lui Felix, guvernatorul Festus, a vrut să-l dea pe mâna evreilor care să-l judece pentru fapta lui, propovăduirea Evangheliei. Având şi cetăţenia romană, Sfântul Pavel, care se adresase Cezarului, a fost trimis la Roma. El a fost decapitat pe Muntele Vatican (deoarece pedeapsa prin crucificare ar fi fost nefirească pentru un cetăţean roman). Pavel a fost decapitat în aceeaşi zi ca și sfântul Petru, pe 29 iunie, în anul 67, în timpul împăratului Nero.
Concluzia Sfântului Evanghelist Ioan despre Sfântul Pavel
În opinia Sfântului Evanghelist Ioan, Sfântul Apostol Pavel este cel mai însemnat scriitor şi gânditor dintre Apostoli. De la Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor, ne-au rămas 14 epistole valoroase, iar cea scrisă în anul 66 (ultima) este considerată Testamentul său spiritual. Prin intensa sa activitate misionară, Sfântul Pavel a contribuit la propovăduirea universală a creştinismului.
Sfinții Apostoli Petru și Pavel, un exemplu de viață creștinească
„Cei doi Apostoli slăviţi de creştinătate la data de 29 iunie, Sfântul Petru şi Pavel, au propovăduit Evanghelia, ducând mesajele lui Hristos până la marginile pământului, aşa cum le-a cerut Mântuitorul, înainte de Înălţarea Sa la ceruri. Cât va lumina Soarele, cerul şi pământul, şi cât va dăinui neamul omenesc, faptele şi măreţiile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel nu se vor şterge din istoria mântuirii tuturor oamenilor. Privind la viaţa şi la lucrările Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, se cuvine să-i avem ca exemplu de viaţă creştinească, să ascultăm de episcopi şi de preoţi, ca urmaşi ai lor, să ne ostenim să lucrăm şi noi numai faptele binelui şi dragostei faţă de semenii noştri şi să fim ca şi ei propovăduitori ai bunei înţelegeri, ai frăţiei şi ai iubirii. Să-i avem apărători de nădejde în necazuri şi să-i chemăm în rugăciune ca mijlocitori în faţa tronului ceresc pentru a noastră mântuire,” ne-a precizat părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti ( Bd-dul Nicolae Titulescu).
