Praznicul Cuvioasei Parascheva: Istoria sărbătorii
Luni ,14 octombrie, când este prăznuită Sfânta Cuvioasa Parascheva de la Iași, credincioșii din țara noastră vin în pelerinaj la Iași să se roage cu smerenie la moaștele Sale, făcătoare de minuni și mereu folositoare . Credincioşii o venerează pe ocrotitoarea tuturor românilor, de când cinstitele sale moaşte au fost strămutate pe pământ românesc şi se odihnesc în Catedrala Metropolitană din Iaşi. În România, țara de adopţie a Cuvioasei, există un număr impresionant de biserici care poartă hramul Sfintei Parascheva și este ocrotită icoana sa făcătoare de minuni.
În București, un sfânt lăcaș poartă hramul Cuvioasei
Credincioşii care nu ajung în pelerinaj la Iaşi, vin să se roage la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (Bulevardul Nicolae Titulescu ) pentru că acest sfânt lăcaş poartă hramul Cuvioasei și adăposteşte părticele din sfintele moaşte
Credincioși din țările vecine vin în pelerinaj la Iași
A devenit o tradiţie pentru mulţi credincioşi din ţările vecine (Bulgaria, Grecia şi Serbia) să vină la Iaşi în zilele când Cuvioasa este sărbătorită de credincioşii ortodocşi din ţara noastră. Împreună se roagă cu smerenie pentru sănătate, pentru spor în casele lor, dar şi pentru odihna rudelor plecate în eternitate.
Lăcașurile ortodoxe din Moldova cu hramul Cuvioasei
Lăcaşurile ortodoxe din Moldova, dar şi din alte zone ale Ortodoxiei româneşti au primit hramul Maicii noastre Parascheva. De aceea, credincioşii care o venerează retrăiesc, în zilele pelerinajului, evenimentele din viaţa pământeană a Cuvioasei, dăruită Mirelui ceresc, Hristos, şi minunile săvârşite de Maica Parascheva pentru toţi credincioşii care i-au cerut ajutorul, rugându-se în faţa moaştelor şi a sfintelor sale icoane.
Istoricul sărbătorii
Istoria creştinismului consemnează viaţa pilduitoare a Cuvioasei, născută în prima jumătate a secolului al XI într-o familie de creştini de neam bun şi înstăriţi, în localitatea Epivata din Tracia, în apropiere de Constantinopol (Istanbulul de astăzi). În zilele noastre, casa ei părintească a fost transformată într-un lăcaș religios ce-i poartă numele. Documentele vremii menţionează că tânăra Parascheva a fost un sprijin material şi moral pentru săracii din localitatea natală. Din copilărie, Cuvioasa îşi însoţea părinţii la biserică duminica şi în zilele de sărbătoare. Pe când împlinise vârsta de zece ani, Cuvioasa a fost impresionată de cuvintele preotului, rostite la o liturghie de duminică, care aminteau credincioşilor chemarea Mântuitorului Iisus: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie (Marcu 8-34)”.
O slujbă duminicală a jucat un rol important pentru destinul său
De la acea slujbă, tânăra Parascheva a simţit că rolul său este să-i ajute pe cei săraci şi să-L slujească pe Mântuitorul Iisus cu tot devotamentul. La scurt timp, în repetate rânduri, Cuvioasa a dăruit săracilor hainele sale şi s-a îmbrăcat cu hainele modeste ale acestora. După moartea părinţilor, ea a împărţit toate bunurile săracilor şi a ales calea Pustiei, îndreptându-se spre ţinutul Pontului. În apropiere de Constantinopol, impresionată de Mănăstirea Maicii Domnului din localitatea Heracleea, tânăra Parascheva a intrat în monahism şi a petrecut în această mânăstire vreme de cinci ani. De aici, a pornit în pelerinaj în Ţara Sfântă, pe urmele Mântuitorului Iisus , iar după această experineţă duhovnicească, tânăra călgăriţă s-a nevoit cu postul şi cu rugăciunea într-o mânăstire de maici în pustiul Iordanului. .
La povaţa îngerului, a revenit în Epivata
La vârsta de 25 de ani, un înger i-a dat povaţă să se reîntoarcă în ţinutul natal.În cazania Sa, Sfântul Varlaam consemnează un mesaj divin: „Să laşi pustia şi la moşia ta să te întorci, că acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”. Tânăra călugăriţă s-a întors în localitatea natală, fără să spună cuiva cine este, din ce familie provine şi ce viaţă smerită a dus în credinţa lui Hristos. După doi ani petrecuţi pe meleagurile natale, în anonimat, la vârsta de 27 de ani, Cuvioasa a plecat la Domnul. Localnicii au îngropat-o ca pe o creştină. Mai târziu, trupul Cuvioasei a fost descoperit printr-o fericită întâmplare. Potrivit tradiţiei locale, un marinar a murit pe o corabie şi valurile i-au aruncat trupul pe ţărm. Atunci, un sihastru din zonă a făcut apel la mila creştină a localnicilor şi l-au îngropat duprânduiala credincioşilor din localitate.
Localnicii au descoperit trupul Cuvioasei
Pe când se săpa groapa corăbierului, localnicii au descoperit trupul Cuvioasei neputrezit, emanând o mireasmă specifică moaştelor. Cu toţii au hotărât s-o înhumeze pe tânăra necunoscută alături de trupul corăbierului. La scurt timp, creştinul care a săpat groapa a visat o împărăteasă, aşezată pe un scaun luminos, înconjurat de îngeri. În vis, împărăteasa îl mustra pe creştinul care a săpat groapa şi-i spunea că trupul ei neputrezit să fie aşezat la loc de cinste.
Strămutarea cinstitelor moaşte
Credincioşii au respectat dorinţa împărătesei, care era chiar Cuvioasa Parascheva, aşezându-i moaştele în Biserica Sfinţii Apostoli din Epivata, iar în acest loc de închinare, moaştele au rămas timp de 200 de ani. De atunci, documentele vremii consemnează semnele primelor minuni, care au apărut în toate lăcaşurile de cult, acolo unde erau strămutate moaştele Sfintei: în cetatea Târnovei, apoi la Belgrad, iar din secolul al XVI-lea, la Constantinopol, aşa cum povesteşte Meletie, Mitropolitul Atenei.
Partenie, Patriarhul Constantinopolului, a primt 250 pungi cu galbeni
În anul 1641, Partenie, Patriarhul Constantinopolului, a primit 250 cu pungi de galbeni de la domnitorul Vasile Lupu, pentru a achita datoriile Patriarhiei faţă de Fanarul din Constantinopol, unde moaştele Cuvioasei erau adăpostite de Patriarhie.
În ce condiții, domnitorul Vasile Lupu a primit moaștele Cuvioasei
În semn de recunoştinţă pentru banii primiți, Patriarhul Partenie, zis Cel Bătrân, împreună cu Sfântul Sinod i-au dăruit domnitorului Vasile Lupu moaştele Cuvioasei. După aceea, domnitorul Vasile Lupu a trebuit să mai plătească alte 300 de pungi de galbeni Poartei Otomane, pentru a primi învoirea să aducă sfintele moaşte în Moldova şi acestea să fie însoţite de un capugibaşa, un comandant al oştirii otomane, împreună cu ofiţerii săi. Numai în aceste condiţii, moaştele puteau fi aduse la Iaşi, deoarece la turci era interzisă strămutarea unui mort pe o distanţă mai mare de trei mile, cu excepţia trupului unui sultan. După aceste eforturi financiare, cinstitele moaşte au fost aduse la Iaşi. Pe tot traseul, credincioşii au întâmpinat sfintele moaşte cu mare bucurie. Sfintele odoare au fost aşezate în biserica Mânăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi.”
Moaştele au rămas nevătămate dintr-un incendiu
În sfântul lăcaş s-a petrecut o minune şi moaştele Cuvioasei au scăpat nevătămate dintr-un incendiu care a izbucnit de la un sfeşnic, aşezat la catafalcul Sfintei, în paraclisul Mânăstirii ”Sfinţii Trei Ierarhi” în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888. În incendiu, s-a topit argintul care îmbrăca racla, dar lemnul şi sfintele moaşte, deşi erau învăluite de jăratic, au rămas neatinse de foc. Şi astăzi se păstrează dovada acelei minuni. După acest incendiu, moaştele Sfintei au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iaşi. De atunci aici vin să se închine şi să-i ceară ajutor mii de credincioşi din Moldova, din ţară şi din străinătate.
Lăcaşuri care adăpostesc moaştele Cuvioasei Parascheva
În ţara noastră există două lăcaşuri sfinte care adăpostesc racle cu moaştele Cuvioasei: La Iaşi, în Catedrala Mitropolitană şi în Bucureşti, în Biserica Sfânta Vineri Nouă, unde este aşezată la loc de cinste o raclă cu o părticică din cinstitele Sale moaşte. La ceas de sărbătoare, părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot care slujeşte în sfântul lăcaş, ne adresează un cuvânt de învăţătură: Fiind mare sărbătoare să ascultăm ce zice cântarea: „Bucură-te Cuvioasă Maică Parascheva, mult folositoare, mult ajutătoare”. Pentru că a trăit printre noi, ştie durerile noastre, ştie necazurile mamelor şi necazul celor săraci. În zi de sărbătoare, când este pomenită Maica Parascheva, credincioşii vin în număr mare, mai ales că-i simţim şi prezenţa fizică la biserica noastră, Cuvioasa având aici o părticică din sfintele ei moaşte. Ne putem înălţa gândul sublim către Maica Parascheva, atingând sfintele sale moaşte, ca rugăciunea noastră să fie ascultată cu mult spor. Şi anul acesta, să ne bucurăm, cu mic , cu mare, de aleasa sărbătoare a Cuvioasei noastre, binecuvântată de Dumnezeu nouă, tuturor oamenilor pentru a ne smeri mai mult şi pentru a iubi pe aproapele nostru din tot sufletul şi din tot cugetul nostru. Şi, precum viaţa cărbunelui este împrospătată de mireasma smirnei, tot aşa sărbătoarea Sfintei Cuvioase ne împrospătează nădejdea împlinirii lucrărilor noastre”.
