Sfântul Calinic de la Cernica, primul sfânt canonizat de Biserica Ortodoxă Română
Numele Cuviosului Calinic a fost asociat cu cel de întemeietor de mănăstiri de renume: Cernica și Frăsinei. Deși a fost otrăvit de un ucenic al său, Sfântul Calinic a fost anunțat de un glas divin că nu va muri din cauza otrăvii și că va fi numit Episcop de Râmnicu Vâlcea. Și profeția s-a împlinit.
În fiecare an, la data de 11 aprilie, creștinătatea îl prăznuiește pe Sfântul ierarh Calinic de la Cernica, primul sfânt canonizat de Biserica Ortodoxă Română la data de 23 octombrie 1955.
Pentru creștinii din țara noastră, Sfântul Calinic de la Cernica rămâne un exemplu de sfetnic pentru cei abătuți, un mare povățuitor sufletesc și un doctor fără de arginți pentru bolnavi. Totodată, pentru creștinătate, numele Sfântului Calinic este asociat cu cel de întemeietor de mănăstiri de renume, precum Mănăstirea Cernica și Mănăstirea Frăsinei pentru călugării din țara noastră, dar și pentru harul facerii de minuni .
Sfântul Calinic s-a născut într-o familie de oameni religioși
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica s-a născut în București la data de 7 octombrie 1787, în apropierea Bisericii Sfântul Visarion și la botez a primit numele de Constantin. Părinții tânărului Constantin, Antonie și Floarea, erau recunoscuți în rândul creștinilor pentru renumita lor evlavie. Cel mai mare dintre copiii lor a ales viața religioasă, fiind în tinereţe preot de mir. După aceea, el a preferat viaţa monahală, călugărindu-se cu numele de Acachie. Floarea, mama sfântului Calinic, după ce și-a crescut copiii, s-a retras la Mănăstirea Pasărea, primind numele de schimonahia Filofteia.
Din copilărie, Constantin ( Sfântul Calinic de mai târziu), cel mai mic dintre copii, a primit o educaţie religioasă aleasă și a studiat în Bucureşti la şcolile care funcţionau la acea dată pe lângă biserici. În anul 1807, sub ascultarea cuviosului stareț, Arhimandritul Timotei, Constantin a intrat în nevoinţă călugărească la Mănăstirea Cernica, iar , un an mai târziu, la 12 noiembrie, 1808, a fost tuns în monahism cu numele de Calinic. De la acea dată, Calinic a urcat cu repeziciune treptele ierarhiei monahale: la 3 decembrie, 1808, a fost hirotonit ierodiacon, la 13 februarie, 1813, a fost hirotonit ieromonah, iar la 20 septembrie, 1815, a fost hirotesit duhovnic, chiar de Mitropolitul Ţării Româneşti, Nectarie. Cu acest prilej Cuviosul a primit și ascultarea de eclesiarh al Mănăstirii Cernica.
În vara anului 1812 Calinic a călătorit în Moldova după ajutoare umanitare , împreună cu duhovnicul său, ieroschimonahul Pimen. Cinci ani mai târziu, în anul 1817 a călătorit la Sfântul Munte. La scurt timp, la 14 decembrie 1818, când Cuviosul Calinic abia împlinise vârsta de 31 de ani, a fost numit starețul Mănăstirii Cernica. Pentru modul în care a gospodărit mănăstirea, dar și pentru sfințenia vieţii lui , la 9 aprilie, 1820, a fost ales arhimandrit şi a condus în mod exemplar Mănăstirea Cernica timp de 32 de ani, unde a întemeiat o aleasă obşte monahală.
A păstorit Eparhia Râmnicului timp de 17 ani
După 30 de ani, la data de 14 septembrie, 1850, Calinic a fost ales episcop pentru Eparhia Râmnicului - Noului Severin, pe care a păstorit-o vreme de 17 ani. În data de 24 mai 1867 , Sfântul Calinic a horărât să se retragă din această demnitate și să revină la Cernica, unde a fost întâmpinat cu mult entuziasm de ucenicii săi. A mai trăit un an luptându-se cu boala, pregătindu-se pentru viața veșnică. S-a stins din viață în zorii zilei de 11 aprilie 1868, în prezența ucenicului său Ghermano, la vârsta de 81 de ani și s-a mutat la viața veșnică, în lăcașurile cerești.
Canonizarea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, fost episcop de Râmnicu Vâlcea, s-a împlinit la data de 23 octombrie, 1955, într-o zi de Duminica, la Mănăstirea Cernica. La alesul eveniment religios au luat parte zece episcopi, mitropoliți și arhierei ortodocși din alte țări și toți ierarhii Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu Patriarhul Justinian. Totodată, au participat și 300 clerici din toate eparhiile țării: călugări și călugărițe din Arhiepiscopia Bucureștiului și mii de credincioși. La data canonizării, s-a hotărât ca prăznuirea Sfântului Calinic să se facă în fiecare an la data de 11 aprilie. În conștiința creștinilor români, Sfântul Calinic este apreciat pentru rugăciunile pe care le înalță pentru toți credincioșii în fața Tronului Sfintei Treimi.
A fost otrăvit de un ucenic și a supraviețuit printr-o minune
În viața sa de ierarh, Sfântul Calinc a înfăptuit multe minuni. În același timp, el a supraviețuit în mod miraculos, în urma unui eveniment nefericit: în anii 1840, unul dintre ucenicii săi l-a otrăvit. În noaptea aceea, chinuit de efectul otrăvii, Sfântul s-a rugat ore în șir pentru ca Dumnezeu să-I binecuvânteze cu un sfârșit liniștit. În timp ce se ruga, Cuviosul a auzit un glas care-i spunea: ”Nu vei muri de otravă! Scoală-te și fii sănătăs, că nu după mult timp vei fi episcop la Râmnicu Vâlcea, unde ai să îndreptezi Biserica și clerul care este în scăzământ”.
În dimineața următoare , Cuviosul s-a sculat sănătos și a venit, ca de obicei, la biserică. Câțiva ani mai târziu, el a fost ales Episcop la Râmnicu Vâlcea.
