Tradiţii pentru spor şi sănătate. Luni, 23 februarie, începe Postul Mare al Sfintelor Paşti
După Săptămâna Albă, care se încheie în seara zilei de 22 februarie, creştinii ortodocşi sunt pregătiţi spiritual să parcurgă drumul aspru al Postului Mare care durează 48 de zile , de la 23 februarie şi până la 11 aprilie. În acestă perioadă duhovnicească, timp de 48 de zile, creştinii urmează o terapie a învierii sufletului.
După Vinerea Albă, din Săptămâna brânzei, urmează Vinerile Scumpe, cele 12 zile de vineri pe parcursul Postului Mare care au o semnificaţie deosebită în viaţa creştinilor .
Rânduieli spirituale respectate de creştini
De-a lungul secolelor, înţelepţii Ortodoxiei au vorbit despre anumite rânduieli spirituale, pe care creştinii le respectă de bună voie, începând cu îndatoririle de smerenie, de a consuma hrană de post şi continuând cu faptele de milostenie creştină. Pentru credincioşii care doresc să respecte cu evlavie toate cerinţele Postului şi nu urmează o postire „laică”, Postul Mare contribuie la răstignirea patimilor şi la învierea iubirii milostive.
Vinerile Scumpe
După Vinerea Albă, din Săptămâna brânzei, urmează Vinerile Scumpe, cele 12 zile de vineri pe parcursul Postului Mare care au o semnificaţie deosebită în viaţa creştinilor. În fiecare Vinere Scumpă, credincioşii ţin post negru pentru a fi sănătoşi, pentru ca Dumnezeu să le ierte păcatele şi pentru a avea armonie şi spor în casă pe parcursul anului.
Mărturisiri făcute duhovnicului
În timpul Postului Mare, credincioşii vor să petreacă această etapă spirituală mult mai aproape de Dumnezeu. De aceea, în acest interval de nevoinţă, postitorii îşi mărturisesc păcatele preotului duhovnic şi renunţă la petrecerile mondene, însoţite de bucate „de dulce” şi de alcool.
Să respectăm Postul Mare
În timpul Postului Mare nu se fac nunţi şi botezuri, iar postitorii nu participă la petreceri şi nici la evenimente de familie, care nu respectă restricţiile alimentare şi viaţa spirituală, specifice Postului.
Primesc dezlegare la Post
Pe parcursul Postului, Biserica acordă dezlegare şi nu postesc copiii, bolnavii, bătrânii şi militarii.
Când se acordă dezlegare la unele alimente
În timpul Postului Mare se face "dezlegare" la unele alimente cum ar fi : ulei, vin, fructe de mare şi peşte. Se consumă untdelemn şi vin în zilele de sâmbată şi duminică, după Sfânta Liturghie, dar şi în zilele în care, în calendar, sunt rânduite sărbatori însoţite de semnele de "cruce roşie" sau "cruce neagra". În timpul Postului Mare există două dezlegări la peşte şi la vin: una este orânduită pe 25 martie, la sărbătoarea Bunei Vestiri şi cealaltă pe 5 aprilie, la Intrarea Domnului în Ierusalim, de Florii.
„Postul este o perioadă de eliberare de păcate şi de patimi egoiste, o perioadă de pocăinţă pentru tot ceea ce am făcut rău şi, în acelaşi timp, este o perioadă de Înviere şi de luminare a sufletului cu prezenţa simţitoare a lui Dumnezeu. Harul Lui se comunică omului prin rugăciunea unită cu postul, prin sfintele slujbe, prin citirea Sfintelor Scripturi şi ale scrierilor sfinţilor părinţi, prin spovedanie, dar mai ales prin Sfânta Împărtăşanie pe care Biserica Noastră ne-o oferă, mai ales în această perioadă a Anului Liturgic.
Prin postire, dobândim prezenţa lucrătoare a lui Dumnezeu în noi, ca iubire smerită şi milostivă, care se arată apoi în jurul nostru prin cuvinte şi fapte, prin atitudini şi stări duhovniceşti ale sufletului şi ale trupului”, ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă ( B-dul Nicolae Titulescu din Bucureşti).
Tradiţii care adună sporul în casă
Prima zi a Postului Mare se numeşte şi Lunea curată sau Spolocalia. După tradiţie, în această zi creştinii purifică toate încăperile gospodăriei şi împlinesc unele ritualuri strămoşeşti : se face curăţenie după petrecerea de Lăsatul sec de brânză, se tămâiază casa şi se stropeşte casa cu agheazmă ( exceptând baia).
Gospodinele nu gătesc şi nu aruncă gunoiul din casă. Adulţii însă mănâncă doar gustări reci, de post şi beau zeamă de varză.
În Lunea Curată (Spolocalia), oamenii se curăţă de păcare şi Spolocalia este un pas important. Gospodinele spală vasele în care s-a preparat mâncarea de dulce, dar şi tacâmurile şi se pun în cămară, cu gura în jos, până la sfârşitul Postului. Copiii au voie să mănânce din bucatele rămase de la masa sărbătorească de Lăsatul sec de brânză. De asemenea, firimiturile de la masa de Lăsatul secului de brânză se pun în mâncarea păsărilor din gospodărie de stăpânul casei, care le cheamă în dimineaţa Lunii curate.: Veniţi păsări să vă dau şi vouă ce am păstrat pentru voi din bucatele mele cu care am întâmpinat Postul, iar voi să prindeţi Post de la bucatele de vară!”
În prima zi de marţi din Post-tradiţii de ieri şi de azi
Odinioară, în prima zi de Marţi după Lăsatul Secului, în mediul rural, fetele şi femeile tinere începeau să lucreze la costumele naţionale cu care se îmbrăcau de Paşti. În prezent, există o nouă tradiţie: gospodinele îşi cumpără în această zi lână sau mătase din care încep să împletească un obiect de îmbrăcăminte pe care să-l poarte în seara de Înviere.
Din moşi-strămoşi, tradiţia spune că respectând acest obicei, fetele şi femeile tinere vor avea spor în activitatea de zi cu zi, până la Postul din anul viitor.
Miercurea şi vinerea, credincioşii riguroşi ţin post negru.
Păresimile, zi de bilanţ pentru gospodăria creştinului
Mijlocul Postului Mare, numit şi Păresimile, orânduit totdeauna într-o zi de miercuri, este o zi de bilanţ pentru orice gospodărie. În trecut, gospodinele socoteau câtă cânepă mai aveau de tors, pentru că sorocul era în Joia Mare. În prezent, gospodarii socotesc treburile restante din gospodăria lor şi fac o planificare riguroasă a acestora, pe zile, tot până în ziua de Joia Mare.
Treburile neteminate la timp, spune tradiţia, alungă sporul din acea casă.
În Săptămâna Mare credincioşii se împărtăşesc
În Săptămâna Mare a Paştelui, cei care au ţinut Post se duc să se spovedească duhovnicului lor, mărturisindu-i acestuia păcatele sau greşelile făcute, prin care i-au supărat pe semenii lor. Spovedania făcută duhovnicului este tainică, iar preotul nu are voie să spună nimănui mărturisirile credinciosului care i se confesează.
După ce creştinul s-a spovedit, se poate împărtăşi; preotul îi dă puţin vin şi anafură, simboluri ale sângelui şi trupului Domnului.
Postul înseamnă jerfă şi mulţumire
Pe parcursul celor şapte săptămâni de post, credinciosul posteşte pentru ca Dumnezeu să-i împlinească o dorinţă, să-l elibereze de un necaz şi să-i dea sănătate, dar dacă cerem ceva, fără să jertfim şi noi ceva, rugăciunea nu ne este ascultată. Înmănuncheată cu rugăciunea şi cu harul voinţei, Postirea este o punte de comunicarea cu Dumnezeu.
De aceea, sfinţii părinţi spun că, intrând în Săptămâna Mare, credinciosul posteşte pentru a dărui mulţumirea şi iubirea lui Hristos, cel care s-a răstignit pentru păcatele noastre.
Credinciosul participă la Pătimirile lui Hristos
În ultima săptămână de Post, credinciosul nu mai cere nimic, el participă prin nevoinţă la Pătimirile lui Hristos, urcând alături de El pe drumul Golgotei, bucurâdu-se apoi de Clipa Învierii celui care a ridicat păcatele lumii.
Credinţa creştină şi obiceiurile seculare
De-a lungul deceniilor, s-a dovedit că prin respectarea cu sfinţenie a tradiţiilor acceptate şi de credinţa noastră creştină, postitorii se vor bucura de sănătate şi de spor în tot ce întreprind pe tot parcursul anului.
La Denia celor 12 Evanghelii
În Joia Mare, credincioşii merg la Biserică şi participă la Denia celor 12 Evanghelii. Pe parcursul deniilor, credincioşii fac noduri pe o panglică, câte un nod după fiecare Evanghlie. În timpul anului, când credinciosul se roagă să i se împlinească o dorinţă sau să scape de un mare necaz, el desface un nod din panglica respectivă. Persoanele necăsătorite păstrează această panglică sub pernă, pentru a-şi cunoaşte ursitul.
Tradiţia cănilor din Joia Mare
De asemenea, în Joia Mare se mai respectă un obicei legat de pomenirea rudelor trecute de ultimul hotar al vieţii. Familia celor trecuţi la viaţa veşnică împarte căni în cimitir, umplute cu fructe sau orez de post, în memoria celor dragi. Este vorba despre tradiţia cănilor din Joia Mare, pe care rudele le dau peste mormânt altei persoane care le primeşte.
Tot tradiţia spune că este bine să se aprinda şi o lumânare la mormânt sau în curtea casei unde a locuit cel adormit, pentru că, în ultima zi de pomenire a morţilor din Postul Mare, cei plecaţi la viaţa de dincolo se întorc acasă.
