Tradiţii pentru spor şi sănătate: Sărbătoarea Sfântului Slăvit Prooroc Ilie Tesviteanul
Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte în ziua de 20 iulie pe Slăvitul Prooroc Ilie Tesviteanul, cel care a trăit cu aproape 900 de ani înainte de întruparea lui Hristos. Vechiul Testament istoriseşte numeroasele sale fapte minunate în Cartea a treia şi Cartea a patra a Regilor.
Proorocul Ilie este recunoscut de creştinătate ca fiind sfântul care l-a mustrat pe regele Ahab, şi pe cei care l-au urmat, îndepărtându-se de la dreapta credinţă, şi s-au închinat idolilor. Totodată, Sfântul Ilie, cel care i-a pedepsit pe proorocii mincinoşi, a fost un mare făcător de minuni în timpul vieţii şi după ce a fost ridicat cu trupul la cer într-un car de foc. Marele Prooroc Ilie a primit de la Dumnezeu puterea de a „deschide şi a închide cerurile”.
Aviatorii militari români sărbătoresc pe 20 iulie, sub patronajul ocrotitorului lor, Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, Ziua Aviaţiei Române şi a Forţelor Aeriene.
În tradiţia populară, Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul recoltelor şi patronul apicultorilor. Din vremuri îndepărtate, în această zi, la sate apicultorii recoltau mierea, activitate cunoscută cu numele de Retezatul stupilor.
Istoricul sărbătorii
Aşa cum spune Sfânta Scriptură, în Cartea a treia şi Cartea a patra a Regilor, dintre proorocii Vechiului Testament, Sfântul Ilie Tesviteanul este „văzătorul” de Dumnezeu care a trăit în regatul de Nord al lui Israel, în ţara Galaadului, care se învecina cu cetatea Tezvi, ţinut care i-a influenţat şi numele de Tesviteanul.
O viziune despre Sfântul Ilie
La naşterea Sfântului Ilie, tatăl său Sovac, un preot al Legii Vechi, a avut o vedenie: mai mulţi bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe „vorbeau cu pruncul, învelindu-l cu foc şi băgându-i foc în gură să mănânce”. Vedenia aceasta neobişnuită l-a determinat pe preotul Sovac să meargă la Ierusalim şi să le povestească preoţilor despre ciudata vedenie. Un înaintevăzător, unul dintre preoţii care i-a ascultat povestea, l-a liniştit: „Nu te teme, omule, că vedenia pe care ai văzut-o pentru pruncul tău este spre slava lui Dumnezeu , căci acest prunc va fi locaş al luminii darului lui Dumnezeu şi cuvântul lui va fi ca focul de puternic şi lucrător.
Râvna lui către Dumnezeu va fi fierbinte şi el va judeca pe Israel cu sabia şi cu focul”. Şi profeţia făcută s-a împlinit: când pruncul a crescut şi a ajuns la vârsta desăvârşită, a primit harul prorocirilor, devenind un mare propovăduitor al dreptei credinţe.
În acea vreme, în Regatul de Nord al lui Israel domnea regele Ahab. După căsătoria acestuia cu prinţesa feniciană păgână, Izabela din Sidon, Ahab a introdus în regat cultul zeului Baal, un fals Dumnezeu şi nu s-a mai închinat la Templul din Ierusalim.
Impresionat de îndepărtarea de la credinţă a poporului lui Israel, Sfântul Ilie i-a cerut regeluiAhab să renunţe la idolatrie şi să nu-i mai prigonească pe creştini. În caz contrar, cu toţii, atât Ahab, cât şi poporul lui Israel, cel orbit şi înşelat de rege, vor fi pedepsiţi de Dumnezeu: ”Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel înaintea căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât numai când voi zice eu! (III Regi 17, 1). După această avertizare, a urmat o mare secetă timp de trei ani şi jumătate. În acest interval, pământul n-a rodit, iar foametea s-a răspândit în tot ţinutul. Din această cauză sufereau şi oamenii, şi animalele.
În timpul secetei
În timpul secetei, Dumnezeu i-a cerut lui Ilie:” Du-te de aici, îndepărtează-te către răsărit şi te ascunde lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. Apă vei bea din acel pârâu, iar mâncare am poruncit corbilor să-ţi aducă acolo ( III Regi 17, 3-4)”. Dumnezeu l-a îndemnat pe prooroc să se aşeze pe malul pârâului Cherit din două motive: Ilie ar fi fost cruţat de răzbunarea prinţesei păgâne Izabela, dar şi de foamete şi de sete. După ce a secat pârâul din care Ilie bea apă, iar corbii nu-i mai aduceau mâncare, Dumnezeu l-a trimis pe Ilie în ţinutului Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă şi săracă, pentru a vedea cât de cumplite sunt efectele secetei, nu numai asupra bogaţilor, cât şi pentru săraci. În casa văduvei, care l-a găzduit, Sfântul Ilie a făcut mai multe minuni: l-a înviat pe fiul acesteia şi i-a înmulţit uleiul şi pâinea. Minunile Sfântului Ilie au continuat în timpul secetei, vreme de trei ani şi jumătate.
Pentru a dovedi puterea adevăratului Dumnezeu, Proorocul i-a propus lui Ahab o confruntare : preoţii idolului Baal să ridice un jertfelnic (un altar pe care era jertfit un viţel), iar lemnul jertfelnicului trebuia să fie aprins cu ajutorul focului care urma să coboare din cer. La rândul lui, Sfântul Ilie trebuia să procedeze la fel. Scriptura spune că la demonstraţia care s-a desfăşurat pe muntele Carmel a participat tot poporul lui Israel. Cei 450 de preoţi ai idolului Baal s-au rugat insistent de dimineaţă până la amiază , aşteptând să se înfăptuiască minunea. Semnul mult aşteptat, focul, nu a coborât din cer pentru a aprinde jertfe.
Sfântul Ilie a înlăturat cultul lui Baal
La rândul lui, Ilie a pregătit jertfa şi s-a rugat ca semnul divin să coboare din cer şi să ardă jertfe sa, ca poporul să ştie cine este adevăratul Dumnezeu. După rugăciunea Sfântului Ilie, din cer a căzut brusc flacăra de foc care a aprins jertfa proorocului, iar ploile binecuvântate s-au revărsat peste tot ţinutul. Prin confruntarea cu proorocii mincinoşi ai lui Baal, Sfântul Ilie a dovedit regelui Ahab şi poporului evreu că Dumnezeul Său este Dumnezeul cel adevărat. Acesta a fost momentul când Sfântul Ilie a înlăturat cultul zeului Baal. Pentru credinţa lui, Sf. Ilie a fost ridicat la cer cu trupul, într-un car tras de cai, fără să treacă la cele veşnice prin poarta morţii, iar ucenicul lui, Elisei, a fost martor al minunii. Sfântul Ilie s-a arătat la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului pe Muntele Tabor.
„ Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul este unul dintre cei mai mari prooroci ai Vechiului Testament, dar despre el se face referire şi în Noul Testament, lucru ce recunoaşte viaţa şi proorocirile pe care Sfântul Ilie le-a făcut. În România , multe persoane s-au învrednicit să poarte numele Proorocului. Părinţii şi naşii aleg acest nume de botez pentru copiii lor, un nume reprezentativ pentru creştinism. Sfântul Ilie este invocat adesea în timpul verii, pentru a mijloci aducerea ploilor, pentru a alunga seceta. Sfântul Ilie reprezintă un model pentru toţi cei care-i cunosc viaţa şi învăţătura”, precizează părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.
Tradiţii pentru spor şi sănătate
De Sfântul Ilie, pe întreg cuprinsul ţării, se păstrează numeroase tradiţii. Se păstrează, de asemenea, tradiţia Târgurilor de Sântilie, organizate în diferite judeţe.
Târgul de fete de pe Muntele Găina
Cu acest prilej, băieţii, fetele şi bătrânii din Transilvania se adună în vârful muntelui : cu toţii cântă, dansează şi se distrează. Mulţi tineri care se întâlnesc aici, în curând se căsătoresc.
În ziua praznicului, pe munte se întâlnesc şi se cunosc locuitorii din această zonă, unde satele sunt foarte răsfirate.
Hora de Sântilie
Hora de Sântilie este o tradiţie seculară prenupţială din mediul pastoral. Din vremuri îndepărtate, ciobanii care coborau cu prilejul sărbătorii le aduceau fetelor iubite câte o furcă de tors cioplită de ei şi câte un caş, apoi le invitau la joc în horă. Fetele nu puteau fi peţite, deci nu se puteau mărita, dacă nu erau invitate să joace în horă şi, în acest caz, tinerele mai aşteptau un an, până la târgul următor.
Se respectă unele interdicţii
În acestă zi de sărbătoare nu se lucrează: gospodinele nu trebuie să facă ordine în gospodărie, iar în multe zone din ţară nu se aprinde nici focul în vatră pentru gătit; respectând această interdicţie, gospodinele nu vor să-l supere pe Prooroc. Potrivit tradiţiei, acela care nu respectă sărbătoarea este pedepsit de Sfântul Ilie care trimite grindină şi furtună peste ogoarele lui.
Moşii de Sfântul Ilie
Moşii de Sfântul Ilie este un prilej de comemorare a copiilor morţi; în memoria lor, părinţii dau de pomană mere copiilor din vecini.
Retezatul stupilor
În multe zone din ţară, de Sfântul Ilie se mai păstrează tradiţia recoltării mierii de albine, cunoscută sub numele de „retezatul stupilor”. Datina este împlinită de bărbaţi credincioşi, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare. După recoltarea mierii, gazdele invită la masa festivă prieteni şi rude să deguste mierea şi să cinstească un păhărel de ţuică îndulcită cu miere nouă. Se spune că ritualul atrage prosperitate în casele apicultorilor şi le apără stupii de hoţii pasionaţi să fure mierea de mană.
Binecuvântarea recoltelor
Sfântul Ilie este şi ocrotitorul recoltelor; de aceea, în această zi ogoarele se stropesc cu agheasmă pentru ca ele să aducă rod bogat în anul următor. În dimineaţa praznicului, se culeg cele mai bune plante de leac, care se usucă în locuri ferite de umezeală şi se păstrează în farmacia casei. Tot acum se culege şi se sfinţeşte la biserică şi busuiocul. Este bine să facem provizii de busuioc , o plantă cu efecte miraculoase pentru sănătate şi pentru viaţa spirituală.
Se mănâncă grâu fiert îndulcit cu miere
În multe zone din Moldova, în această zi, gospodarii mănâncă grâu nou fiert, îndulcit cu miere, pentru a avea spor în munca lor. Chiar dacă grâul nu s-a treierat în localitatea respectivă, gospodinele nu renunţă la tradiţie: ele se îmbracă în haine de sărbătoare şi merg în câmp să secere câţiva snopi. Apoi, femeile scutură snopii, adună boabele, le pisează şi fierb grâul pe care-l îndulcesc cu miere.
Obiceiuri legate de mere, fructele preferate ale proorocului
În mediul urban şi rural, în ziua praznicului, gospodarii consumă fructe proaspete, cu excepţia merelor văratice. Tradiţia spune că, oricine respectă acest obicei, va fi sănătos tot anul. În schimb, tot prin tradiţie, gospodarii nu trebuie să mănânce în această zi mere de vară nesfinţite, pentru a fi apăraţi de trăsnete. O altă datină spune că persoana care nu ţine seama de această tradiţie, pe lumea cealaltă va avea parte numai de mere.
În unele sate, există şi obiceiul ca femeile să ducă la biserică numai mere văratice pentru a fi binecuvântate. În acest caz, tradiţia transmisă din generaţie în generaţie spune că, pentru aceste femei, după moarte, merele sfinţite se vor transforma în mere de aur.
Până-n ziua praznicului, pentru a nu-l supăra pe Prooroc, nu se mănâncă mere, fructele preferate ale Sfântului Ilie. Abia după ce se sfinţesc la biserică, credincioşii împart mere copiilor, prietenilor, rudelor şi săracilor. Respectând această datină, merele dulci se păstrează mai bine şi devin mai gustoase.
În această zi se mănâncă prima dată roadele pământului din acest an: mere, struguri, nuci şi alune.
Ritual pentru protecţia recoltelor
Sfântul Ilie este şi ocrotitorul recoltelor; de aceea, în această zi ogoarele se stropesc cu agheasmă pentru ca ele să aducă rod bogat în anul următor. În dimineaţa praznicului, se culeg cele mai bune plante de leac, care se usucă în locuri ferite de umezeală şi se păstrează în farmacia casei. Tot acum se culege şi se sfinţeşte la biserică şi busuiocul.
Se fac provizii cu busuioc
Este bine să facem provizii de busuioc , o plantă cu efecte miraculoase pentru sănătate şi pentru viaţa spirituală.
Ritual pentru soartă
În multe zone rurale, în mod discret, în ajunul sărbătorii, fetele nemăritate merg în lanurile de cânepă. Îmbrăcate în cămăşi albe, ele se scaldă în roua aşternută pe cânepă. Fata care visează un lan de cânepă verde se va căsători cu un băiat tânăr. În schimb, fata care visează un lan de cânepă uscată se va căsători cu un bărbat mai în vârstă.
Fenomenele meteorologice şi Sfântul Ilie
Dacă tună şi fulgeră în această zi, alunele şi fructele din livezi vor avea viermi.
De obicei, în ziua praznicului nu plouă. Dumnezeu nu-i spune Sfântului Ilie când este ziua lui, pentru ca acesta să nu trimită pe pământ furtună şi trăznete prin care să-i pedepsescă pe oameni pentru păcatele lor. Dacă Sfântul insistă să afle când este ziua lui, atunci Dumnezeu îi spune că aceasta a trecut de mult.
Tradiţia populară spune că, dacă plouă şi este furtună în ziua de Sfântul Ilie, nu trebuie să deschidem ferestrele sau uşile. În acest fel, dacă suntem prudenţi, dracii fugăriţi de furia Sfântului nu au pe unde să pătrundă într-o locuinţă care are uşile şi ferestrele închise.
Nu este bine să porneşti la drum în ziua de Sfântului Ilie, pentru că, spune tradiţia, dracii fugăriţi de Prooroc se ascund sub pomi, la răscruce de drumuri şi ies în cale trecătorilor.
De asemenea, dacă plouă în ziua praznicului, vremea rea se menţine încă 20 de zile.
Credincioşii sunt ocrotiţi de trăznete şi fulgere
Dacă în ajunul praznicului sau după ziua prăznuirii ploile sunt însoţite de trăznete şi de fulgere, credincioşii surprinşi pe drum de vremea rea trebuie să-şi facă semnul crucii cât mai des, până ajung la un adăpost. Atunci când Dumnezeu i-a dat biciul Sfântului Ilie ca să-i pedepsească pe draci, i-a spus să-i ocrotească de orice rău pe toţi oamenii care-şi fac semnul crucii, iar dracii să nu aibă putere asupra lor.
