Marcel Pavel, marcat de copilăria grea și săracă. Momentele cumplite prin care artistul a fost nevoit să treacă: „Furam motorină de la locomotive”
Marcel Pavel (65 de ani) s-a confruntat cu sărăcia, în copilărie. Celebrul artist provine dintr-o familie modestă, care nu i-a putut oferi condiții optime de trai, însă în ciuda acestui lucru, el a avut puterea să înfrunte toate aceste lipsuri și să lupte pentru a-și îmbunătăți situația financiară.
„Am trecut prin greutăți foarte mari”
Marcel Pavel nu poate uita momentele în care nu avea parte nici măcar de un sandviș pentru școală, iar în loc de curea, artistul purta cordonul de la halatul mamei sale. Mai mult, atunci când ploua, casa din chirpici în care trăia era foarte afectată. Locuia într-o singură cameră alături de părinții și frații lui, străduindu-se cu toată ființa sa să ajungă un adolescent școlit și să înfrunte toate obstacolele vieții.
„Am am trecut prin greutăți foarte mari, nu vreau să devin o victimă acum. Am avut o copilărie frumoasă, dar extrem de săracă. De exemplu, copiii la școală aveau sandvișuri fițoase cu tot felul, pe vremea aceea, eu marmeladă cu pâine, nici pe aia n-o aveam câteodată, îmi mai dădeau și mie copiii. În loc de curea, aveam un cordon din ăsta de la capotul mamei, adică a fost greu.
M-am născut într-o comună… nu chiar la Galați, lângă Galați, comuna Independența, județului Galați și erau case de chirpici, vis-a-vis erau casele mai din cărămidă, eu în acelea cu chirpici, normal. Când ploua mai mult, se mai topea din casă puțin și nu exagerez, se mai strâmba puțin”, a povestit Marcel Pavel în podcastul „Celebru și părinte”, găzduit de Marius Gheorghiu.
„Țin minte că n-aveam gard”
Cântărețul își amintește cu durere faptul că nu avea gard la casă și nici cu ce să se încălzească. Atunci când familia lui trebuia să facă focul, Marcel Pavel fura motorină de la locomotive.
„Țin minte că n-aveam gard. Dacă ieșeam din curtea noastră, dădeam spre calea ferată, era mică, nu știu cât avea… vreo 300-400 de metri la țară acolo și era o sărăcie lucie în anii ’65, când am început să-mi dau eu seama de ce se întâmplă în jurul meu și ca să facem focul, și furam de la locomotive motorină, bine toți acolo și ajungeam cu ligheanul pe sfert, că n-aveam putere și vărsam pe mine totul, miroseam numai a motorină, dar așa ca un aspect al vieții mele prin care am trecut eu”, a mai mărturisit el.
