Povestea tristă a Larisei Miron, concurenta de la „Românii au talent”, abandonată de părinți și crescută în plasament: „Ai niște calități umane extraordinare”
Cu o voce angelică și un talent muzical evident, Larisa Miron a urcat pe scena „Românii au talent”, în fața juraților și a telespectatorilor. Larisa a cântat „Ave Maria”, piesă pe care a promis să o interpreteze în memoria bunicii sale adoptive. Momentul său nu a fost perfect, însă talentul i-a fost remarcat și apreciat de juriu.
Larisa a emoționat publicul nu doar prin vocea sa, ci și prin povestea de viață. La vârsta de 9 ani a început să studieze pianul, iar de patru ani urmează cursuri de canto de muzică ușoară. De aproximativ șase luni s-a orientat și către canto clasic. În același timp, de trei ani cântă într-un cor și se pregătește să își urmeze visul de a intra la Liceul de Muzică „Octavian Băncilă” din Iași.
Andra Măruță: „Ce am ascultat e un diamant neșlefuit, încă”
Deși momentul prezentat pe scena „Românii au talent” nu a avut rezultatul așteptat, Larisa Miron a primit sfaturi și încurajări din partea juraților pentru a-și continua drumul în muzică.
Andra: „Pot să înțeleg reacția publicului, pentru că ai cântat cu foarte multă emoție, ai fost sinceră. Ce am ascultat e un diamant neșlefuit, încă. Important este talentul pe care îl deții deja și emoția.”
Andi Moisescu: „Mi se pare că tot ce are de-a face cu Larisa are legătură cu firescul și cu asumarea. Este împăcată cu tot ce i s-a întâmplat. Ai niște calități umane extraordinare, un timbru foarte frumos, o voce care se simte că nu a fost îndrumată, dar simți ce să faci cu ea.”
Abandonată de părinți, Larisa nu a renunțat la visul său
Larisa Miron are o poveste de viață dramatică, care începe cu abandonul din partea părinților biologici. Tatăl său era violent și dependent de alcool. La un moment dat, a fost preluată de Protecția Copilului și a rămas în plasament până la vârsta de 9 ani, când a fost adoptată de femeia care i-a devenit mamă și care, în prezent, o susține în tot ceea ce își propune.
Familia adoptivă i-a devenit adevărata casă, chiar dacă Larisa a fost afectată de divorțurile mamei sale. În prezent, mărturisește că și-a iertat tatăl biologic pentru suferințele prin care a trecut, însă spune că își dorește prezența unui tată în viața ei.
Larisa are șase frați, însă păstrează legătura doar cu unul dintre ei, Dumitru, care reprezintă un sprijin important în momentele dificile. Muzica i-a devenit refugiu și, în același timp, o modalitate de a evada dintr-o realitate uneori tristă.
