7 motive pentru care ”Arcul de Triumf” trebuie să rămână al rugby-ului
În zona din vecinătatea Mănăstirii Cașin din București sportul cu balonul oval s-a practicat neîntrerupt din 1913 încoace
Modernizarea Stadionului Național de Rugby ”Arcul de Triumf” a născut o polemică legată de utilizarea sa viitoare. Oamenii rugby-ului se opun ca incinta să fie folosită și de alte sporturi, iar ei au argumente bine definite. De fapt, nu este o opoziție, ci mai degrabă o încercare a acestora de a proteja singura bază modernă pe care o deține rugby-ul în țara noastră. O bază similară celor deținute de fotbal la Mogoșoaia, de gimnastică la Deva, de canotaj la Snagov. Pe de altă parte, pentru ridicarea acolo a unui stadion național de rugby au pledat, în timp, numeroși oameni de sport și de presă. În cartea "Viața la puls 200" (1981), Ioan Chirilă scria: ”Rugbyul românesc e un <<Castel în Carpați>> în care se învață de vreo 70 de ani <<uitarea de sine>> – cum spune Viorel Morariu sau <<rațiunea colectivă a grămezii>> – cum spunea unor tineri-rugbyști antrenorul-poet Tudor George, într-o după amiază – sunt mulți ani de atunci – pe Federație, terenul de lângă Arcul de Triumf care ar fi trebuit să devină Arms Park-ul nostru…”. Iată (cel puțin) 7 motive pentru care ”Arcul de Triumf” trebuie să rămână al rugby-ului: 1. E considerat ”leagănul” sportului cu balonul oval de la noi.
Denumit în timp ”La Șosea”, ”La Federație” sau ”Tineretului”, stadionul din vecinătatea Arcului de Triumf și-a legat întreaga istorie centenară de rugby. Doar în ultimul deceniu, naționala de seniori a disputat 61 de meciuri-test pe acel stadion, câștigând 40 dintre ele. Tot acolo s-au organizat zece ediții ale IRB Nations Cup, precum și finale ale campionatului, Cupei României și Cupei Regelui. La rugby, desigur.2. A găzduit meciuri de rugby și când pro-germanii au vrut să interzică acest sport.
În perioada Celui De-al Doilea Război Mondial, generalul Iliescu a interzis, pentru o vreme, disputarea de meciuri de rugby în România. ”Acesta e un sport britanic, iar noi suntem aliații Germaniei”, și-ar fi motivat gestul acesta. Și a ordonat ca prin mijlocul terenului de ”La Șosea” să fie făcută o alee din pietriș! Cu toate acestea, echipele au continuat să joace rugby acolo. Când purtătorul de balon ajungea la zona cu pietriș jucătorii pășeau dincolo și faza era continuată... În cele din urmă, la intervenția Prințului Șerban Ghica, mareșalul Ion Antonescu a ridicat interdicția.3. Acolo este centrul unde se antrenează și joacă numeroși copii.
”Arcul de Triumf” nu este doar stadionul naționalei de rugby, ci și locul unde s-au pregătit și au disputat meciuri numeroase generații de tineri practicanți ai rugby-ului. Într-un reportaj realizat acolo de Ioan Chirilă, în anii 50, poetul-antrenor de rugby Tudor George ”Ahoe” își convingea elevii să placheze povestindu-le Mitul lui Anteu, cel care își lua energia prin contactul cu Pământul. Există numeroase fotografii și filme care pot dovedi că pe arenă s-au antrenat și au jucat, periodic, în ultimii ani, numeroase echipe de rugby la nivel de copii și juniori. 4. De decenii s-a vorbit despre ridicarea acolo a Stadionului Național de rugby.
Majoritatea națiunilor ce contează în sportul cu balonul oval dețin stadioane dedicate acestuia: ”Twickenham” – Anglia, ”Murrayfield” – Scoția, ”Flaminio” – Italia. În Franța, naționalele de fotbal și rugby împart Stade de France, însă s-a vorbit despre ridicarea unui ”Grand Stade” de rugby în urmă cu trei ani. Într-o situație asemănătoare sunt irlandezii și galezii, care folosesc ”Aviva Stadium” (fostul Lansdowne Road), respectiv ”Millennium Stadium” (ex-Arms Park), însă aceștia au rezultate net superioare la rugby. 5. Nu rugby-ul discriminează alte sporturi.
În ultima vreme, s-a propagat această idee eronată. De fapt, Arena Națională din București a fost construită doar pentru fotbal pe locul fostului stadion ”23 August”, acolo s-au doborât recorduri mondiale la atletism și unde naționala de rugby a disputat 40 de meciuri-test, dintre care opt cu Franța, inclusiv acela din 1957 la care au asistat 100.000 de spectatori. Tot acolo, Grivița Roșie a câștigat Cupa Campionilor Europeni la rugby în 1964 (10-0 în finala cu Stade Montois din Franța). Așadar, s-ar putea spune că rugby-ul a fost ignorat în România. Mai cu seamă că și Stadionul ANEFS (Republicii) din Capitală, inaugurat la un meci de rugby, în 9 mai 1926, a fost dărâmat, fundația sa fiind folosită pentru parcarea Palatului Parlamentului... Și ținând cont că la noi, în ultima vreme, s-au făcut și se fac stadioane de fotbal fără pistă de alergare, de pildă, și atletism-ul se poate socoti discriminat. 6. Naționala de rugby abia și-a găsit un stadion să joace în afara Bucureștilor.
În ultimii ani, atunci când a dorit să organizeze meciuri ale echipei României și în alte localități, Federația Română de Rugby (FRR) s-a confruntat cu mari probleme. La Craiova, de pildă, pe noul stadion ”Ion Oblemenco”, nu se știe (?!) unde se află dispozitivul de prindere a buturilor... Și dacă există așa ceva. Naționala de rugby a fost primită pe Cluj Arena, la Iași, Buzău și Botoșani.7. Rugbyștii nu sunt acceptați pe unele stadioane fiindcă strică... gazonul.
Acesta a fost un motiv pentru care nu s-a permis naționalei de rugby să joace pe unele stadioane de la noi. Și atunci e valabilă și reciproca: cum ar putea juca o echipă din ”sportul rege”, săptămână de săptămână, pe un stadion de rugby cu gazon... stricat?
”Decupajul” spre Mănăstirea Cașin și William Webb Ellis
Încă din momentul prezentării machetei Stadionului Național de Rugby ”Arcul de Triumf”, în 2018, s-a observat că ”inelul” tribunelor nu este închis. Și că în zona Peluzei Sud există un ”decupaj” spre Mănăstirea Cașin. Explicația e simplă. Practicanții rugby-ului sunt oameni credincioși, în general. Sportul cu balonul oval a apărut în Anglia, iar un gest care a dus mai apoi la despărțirea sa de fotbal s-a produs la colegiul din Rugby, în 1823. Atunci, un tânăr pe nume William Webb Ellis, sfidând regulile după care se juca ”football-rugby”-ul, a alergat cu balonul în brațe în terenul de țintă advers. Mai apoi, cluburile care nu agreau contactele fizice au fondat Federația Engleză de Fotbal (Football Association), iar cele care promovau placajul, de pildă, pe aceea de rugby (Rugby Football Union). WW Ellis a devenit ulterior pastor anglican, murind în sudul Franței, la Menton.
