Doina Anton: "Marian Oprea trebuia să sară! ... şi a sărit"
Accidentările din ultimii ani care l-au ţinut departe de groapa cu nisip pe Marian Oprea nu mai erau un motiv de scuză pentru insuccesele sale în faţa celor din jur. „Struţul" a crescut sub presiunea cuvintelor „trebuie să nu dezamăgeşti". Antrenoarea vicecampionului mondial, Doina Anton, este cea ştie cel mai bine şi a împărţit toate frământările atletului din perioada recuperărilor, dar şi bucuria sucesului revenirii în elita mondială
Triumful de la triplusalt a lui Marian Oprea la Campionatele Europene de la Barcelona de săptămâna trecută, când piteşteanul a urcat pe a doua treaptă a podiumului, a fost trăit la intensitate maximă şi dincolo de gardul de concurs, de antrenoarea lui, Doina Anton.
N-am fost lângă ea, dar emoţiile din glasul povestirii ei doar la cinci minute de la triumful lui Marian, îi trădau fiecare grimasă şi gest din timpul concursului. „Încredere, concentrare, speranţă, temeri şi într-un final bucurie. Aşa am trăit săriturile lui Marian. La final îmi venea să ţopăi pe acolo", spune antrenoarea plângând de fericire de la celălat capăt al firului.
Descărcarea emoţională prin lacrimi şiroindu-i-se pe obraji nu şi le-a aputut stăpâni nici ea şi nici Marian. „A fost o lungă aşteptare, dar a meritat. A fost o presiune extraordinară pe care am trecut-o cu brio", mai aminteşte Doina Anton despre cei doi ani în care Marian nu s-a apropiat de groapa cu nisip din cauza accidentărilor şi a operaţiilor de la genunchi.
Chiar dacă are 28 de ani, iar doctorii nu-i dădeau speranţe că mai poate face performanţă, „Struţul" a continuat să se antreneze pentru această revenire în elita mondială.
„A fost o perioadă extrem de dificilă, dar nici o clipă nu am renunţat deoarece am crezut şi cred în Marian. Nu şi-a arătat încă întregul potenţial. Mai are încă rezerve...", spune cea care îi îndrumă paşii în atletism de mai bine de 16 ani. Iar revenirea piteşteanului înapoi la concursuri a stârnit din nou dorinţa de a-l vedea cu medalii la gât, nu atât din partea unei ţări întregi pe care s-o facă mândră, dar mai ales a celor din jurul lui.
„Primul gând stârnit după ce a urcat pe podium a fost de o mare satisfacţie, cea că am reuşit şi că nu am dezamăgit. Era o mare responsabilitate şi toţi aşteptau să sară !TREBUIA SĂ SARĂ! ...şi a sărit. Pe nimeni nu mai interesa motivul pentru care nu aveam rezultate", răsuflă uşurată acum Doina Anton.
Au vrut record mondial în iarnă
Revenirea în competiţii a lui Marian Oprea trebuia să fie la Campionatele Mondiale de sală, care au avut loc la Doha, la începutul anului. „În iarnă am vrut să facem record mondial. Ghinion din nou. În săptămâna de la naţionale din cauza unui deficit de minerale pe care l-am depistat după concurs a făcut o mica microleziune suficientă cât să-l scoată din competiţie. Din aceast motiv nu am mai participat nici la Doha. De supărare am făcut glicemie 150...", rememorează antrenoarea triplusaltistului.
Atunci au hotărât ca medaliatul cu bronz de la JO de la Atena să plece să facă pregătire în afară. Însă se loveau de o altă problemă: „Eu nu suport cantonamentele în străinătate. Însă el trebuia să schimbe mediul, condiţiile de pregătire, asistenţa medicală. Atunci am decis să-şi ia încă un antrenor, bulgarul Pomensky. Aşa că acum are doi antrenori: pe mine de 16 ani şi pe acesta de 3 luni", mai spune antrenoarea.
După argintul de la Europenele de la Barcelona totul pare că intră pe un făgaş normal pentru atltul tricolo: „Este mai încrezător şi puternic, dar cel mai important este că pentru prima dată, după trei ani de tratamente, nu-l mai doare nimic...".
Marian Oprea va concura la Liga de Diamant de la Stockholm, 6 august.
