EXCLUSIV! «Nu mă opresc până nu câştig la Londra»
„Nu suntem blestemaţi. Suntem norocoşi, pentru că nu oricine ajunge într-o finală la Wimbledon", ne-a mărturisit Horia Tecău, la o zi după ce a pierdut finala competiţiei londoneze. A treia din tot atâţia ani. Românul vrea să ia partea bună din experienţa britanică şi spune că la anul va fi cu siguranţă turnul lui şi al colegului de dublu, suedezul Robert Lindstedt.
Click! Supărare mare, Horia?
Horia Tecău: A fost tristeţe mare ieri (n.r. - sâmbătă, după meci). Acum a trecut. Trebuie să ne gândim la viitor. Ne aşteaptă un turneu important la Gstaad, apoi vine Olimpiada.
Să revenim la finala de la Wimbledon. Ce n-a mers în faţa perechii Jonathan Marray-Frederik Nielsen?
Să ştii că noi am jucat foarte bine. Şi ei la fel, chiar pot spune că nimeni nu se aştepta să se prezinte atât de bine. Cred că a fost cea mai mare surpriză a turneului din acest an.
Diferenţa s-a făcut la câteva puncte. Ei au fost mai norocoşi în momentele decisive şi nu au căzut deloc, au fost constanţi. Cam aşa s-a scris meciul.
2012
Lumea spune că sunteţi blestemaţi să nu câştigaţi turneul!
Nu e deloc blestem! Crezi că e la îndemâna oricui să ajungă în finală? Sunt convins că va veni şi vremea noastră. Am 27 de ani, mai am timp să joc la Wimbledon şi să câştig. Sunt convins că la un moment dat voi ridica trofeul! Nu ne oprim până nu câştigăm la Londra!
Iei partea bună a lucrurilor...
Nu e normal aşa? Am jucat foarte bine timp de două săptămâni, ne-am îmbunătăţit jocul de la meci la meci, am eliminat echipe puternice, chiar sunt mulţumit.
Dincolo de asta, dacă ar fi să fac o comparaţie cu celelalte două finale pierdute, acum chiar am fost în meci, s-a jucat pe muchie de cuţit. Acum doi ani şi anul trecut nu am reuşit să ne impunem deloc stilul în finală, n-am câştigat nici un set.
2011
Te vei întoarce curând la Londra, la Olimpiadă, şi, mai mult decât atât, vei fi portdrapelul României. Vei avea emoţii mai mari decât ai avut la finală?
Cum să nu? Nici prin cap nu-mi trecea că voi primi o asemenea onoare. Gândeşte-te că acum două săptămâni nici nu ştiam dacă voi participa la Jocurile Olimpice.
Mi-au dat cei de la ATP un wild card şi aşa voi putea fi prezent la Londra. Apoi, când am fost anunţat că voi fi portdrapel, am crezut că se glumeşte cu mine. Nu mă aşteptam! Cred că voi avea nişte emoţii enorme când voi intra pe stadion, la prezentarea ţărilor participante.
2010
Joci la dublu cu Adrian Ungur. Aveţi obiectiv?
Nu! E şi greu să ne propunem ceva, dincolo de a juca cât de bine se poate. La dublu cred că este cea mai puternică şi echilibrată competiţie. Dacă n-am avut noroc la Wimbledon, poate o să am la Olimpiadă şi câştigăm vreo medalie. Cine ştie? Avem şansa noastră.
