Favoriţii titlului mondial la snooker, sub lupa lui Ronnie O'Sullivan!
Ronnie O'Sullivan, ambasadorul Eurosport, a analizat stilurile de joc a şase dintre favoriţii la câştigarea Campionatului Mondial de Snooker.
Iată explicaţiile lui Ronnie O' Sullivan, cvintuplul campion mondial de snooker:Mark Selby, Numărul 1 mondial și actual campion mondialÎn acest moment, el are în palmares șase trofee majore și este genul de jucător care dorește să rămână în istoria acestui sport. Nu are puncte slabe și acesta este, probabil, cel mai mare compliment care i se poate face. Mark Selby este singurul jucător din snooker care și atunci când joacă mai slab, la abia al treilea său sub-nivel de joc, poate câștiga turnee. Cred că a devenit un maestru la așa ceva. Îmi aduc aminte când am jucat împotriva lui finala Campionatului Mondial 2014 și a trebuit să mă ridic din scaun, de câteva ori, pentru ca să-mi dezmorțesc picioarele. Pur și simplu m-a stors de energie.
Unul dintre cele mai importante atuuri ale temperamentului său – într-un meci de cel mai bun din 19 jocuri, la scorul de 8-8, pariază pe Selby pentru că are acea calitate de a livra atunci când contează cu adevărat. De aceea, cred că el este principalul favorit la acest Campionat Mondial.
Judd Trump, Numărul 2 mondialÎn acest an el și-a devansat vârsta, s-a schimbat mult ca jucător și este mult mai determinat să joace la cel mai ridicat nivel posibil al său. Nu că nu ar fi muncit și până acum ca să-și îmbunătățească jocul, dar în acest an am remarcat o doza mai mare de profesionalism în jocul său. Atuurile sale sunt forța și abilitatea cu tac-ul – el e capabil să lovească bila cum nimeni nu o poate face. Uneori ai senzația că l-ai pus în dificultate, iar el bagă o bilă în buzunar. E ca un jucător de golf care poate trimite mingea din prima peste un lac, rămânând la un pas de cupă, acolo unde cei mai mulți au nevoie de o lovitură de apropiere de lac și de trei lovituri de distanță pentru a ajunge pe „green”. E un jucător instinctiv. Uneori, când se apropie finalul, se retrage ușor în carapacea sa și pierde din agresivitate.
Cred că Judd este un adversar mult mai periculos când se concentrează doar pe lovituri, indiferent de scorul momentului. Sunt sigur că în mintea lui el crede că acest an este al lui. Cred că, în unele meciuri, Judd este prea încrezător și are impresia că are dreptul divin de al bate pe respectivul adversar, când, de fapt, mulți dintre respectivii adversari sunt foarte dificili. Uneori poți să-i intimidezi pe acești jucători, dar câteodată nu ai nici un efect asupra lor. Ca urmare, Judd se așteaptă să-i învingă pe acești jucători și dacă nu reușește devine confuz și îi scade nivelul jocului.
Cred că, dacă poate trece peste acest obstacol și va putea accepta că uneori nu-i poți bate pe toți, asta îl va ajuta atunci când vin marile ocazii. Totuși, după părerea mea, nu există în acest sport talent mai mare ca Judd Trump.
Stuart Bingham, Numărul 3 mondialA fost o mică surpriză când el a câștigat titlul mondial în 2015, dar de atunci el a mai câștigat multe turnee. Îmi aduc aminte când am jucat împotriva lui în sferturile de finală și m-am ținut aproape de el chiar bine, dar în sesiunea de seară nu a ratat nicio bilă. Mi-am spus, wow – Nu credeam că el poate juca atât de bine.
Una dintre marile sale calități este abilitatea de a face break-uri mari, a reușit câteva break-uri maxime de 147, câștigă multe jocuri cu o singură intrare la masă și dacă va fi în forma asta, poate învinge pe oricine. A dovedit la Campionatul Mondial că poate juca bine sub presiune. E un jucător fantastic, care timp de 16 ani nu a realizat prea multe și căruia, deodată, i s-au aliniat planetele. Dacă există o slăbiciune în jocul lui, aș spune că nu-i place să fie implicat în jocuri de uzură. Unul precum Selby excelează în astfel de jocuri haotice, de uzură, pe când Bingham vrea doar să joace bine, să se ocupe de bile corect poziționate și să puncteze – din acest punct de vedere, seamănă un pic cu Shaun Murphy. Fantastici la succesiunea loviturilor, foarte buni punctatori dar, uneori, dacă nu le iese jocul, se pierd într-o stare de deznădejde.
Motivul pentru care spun că Stuart Bingham e un bun punctator este pentru că are un joc în forță – un pic asemănător cu jocul lui Murphy, al lui Judd Trump și al lui Neil Robertson. Dacă privim la toți acești buni punctatori, ei au formidabila abilitate de a se năpusti în bilele roșii și de a câștiga jocuri pornind de la o singură lovitură agresivă. De aceea cred că Stuart Bingham este o fiară periculoasă la Campionatul Mondial. Asta numesc eu acum jocul modern. În trecut, mulți jucători făceau 30-40 de puncte și le era frică să forțeze mai departe, acum însă, jucătorii dacă au o singură oportunitate, „bang” – bilele sunt împrăștiate peste tot și ei fac break-uri de 80 și 90 de puncte distrându-se. De aceea, e foarte dificil să oprești un adversar într-o astfel de formă, pentru că dacă îi oferi o oportunitate el va încerca să câștige jocul fără să mai iasă de la masă.
Ding Junhui, Numărul 4 mondialDing ar fi trebuit să fii câștigat titlul mondial deja. Pentru mine, omul ăsta are jocul complet – este un punctator incredibil, un foarte bun executant de lovituri de siguranță, are o tehnică incredibilă și un creier creat pentru snooker. Nimeni nu gestionează bilele cum o face Ding. Dacă ar fi să-l compar cu cineva, l-aș compara cu John Higgins sau cu Steve Davis. Niciodată nu rămâne departe de bila ce urmează să o joace, ceea ce-i permite să facă break-uri mari foarte ușor. Dacă ar fi să îmbunătățească ceva, ar trebui să fie impunerea autorității la masa de joc. Dacă aș putea lua puțin din Stephen Maguire și aș pune în Ding Junhui, cred că am obține un deja septuplu campion mondial.
Cred că la Ding se întrezărește încrederea că va câștiga Campionatul Mondial într-o zi – toată lumea o spune. Faptul că anul trecut a ajuns până în finală și a pierdut doar în fața lui Mark Selby i-a dat multă încredere de sine. Sunt 17 zile de competiție și trebuie să-ți controlezi emoțiile în tot acest timp, iar Ding îmi seamănă puțin, uneori – dacă simte că nu e în mână, își spune „nu sunt în formă azi, am plecat de aici”. Cred că lucrul cu Terry Griffiths l-a ajutat la corectarea acestui aspect și l-a ajutat să facă față acelor jocuri foarte disputate.
John Higgins, Numărul 6 mondialDupă părerea mea, cel mai mare compliment pe care pot să-l fac lui John Higgins este să spun că eu cred că ar fi meritat să fii câștigat mai multe. El este profesionistul profesioniștilor – dacă îi întrebi pe profesioniști pe cine apreciază mai mult, toți vor spune John Higgins. Jucător de siguranță incredibil, tehnică incredibilă, genial punctator din pachetul de bile, o minte pentru snooker și un uriaș adversar. Sub presiune este la fel de bun ca oricare dintre marii jucători din istoria snooker-ului.
A trecut de 40 de ani, la fel ca mine, și, probabil, slăbiciunea din jocul său este o pierdere a constanței evoluției, față de cum îl știam. Tocmai acesta este unul dintre standardele jocului de azi, încă din primul tur – adversarii, chiar până să ajungi în sferturile de finală, sunt mult mai valoroși astăzi, față de cum erau în trecut. De aceea, dacă John nu este în formă, poate fi dominat de adversar, iar el e genul de jucător, cam ca mine, care dacă nu joacă bine din frustrare pune pe el o presiune prea mare, iar în jocul de azi nu mai e o soluție.
Pentru mine, John Higgins are execuția perfectă, lovește bila foarte bine și e o nucă tare. Cred că dificultatea confruntărilor cu John Higgins este că, uneori, el joacă atât de bine încât te face să arăți ca un amator. Atunci când joci împotriva lui John Higgins trebuie să ți-l scoți din minte și să mergi la masă să joci împotriva bilelor și a mesei, nu împotriva lui John Higgins.
Neil Robertson, Numărul 9 mondialAș spune, atacă-l cu orice preț. Unul precum Judd Trump pare să-i fii intrat pe sub piele și, cred că, dacă poți juca un astfel de snooker imprevizibil poți să-l dezorientezi și asta nu-i place. El preferă să joace împotriva unuia precum John Higgins, cu care știi la ce să te aștepți. Spre deosebire de un meci împotriva lui Judd Trump care îl bulversează puțin, îl deranjează și îl scoate din propria zonă de confort.
