Ghiţă Mureşan: «Am o muncă de vis: copiii sunt lângă mine»
Chiar şi la un deceniu de la retragere Ghiţă Mureşan este în continuare un star în NBA, muncind pentru liga profesionistă şi bucuria sa cea mai mare este că îi poate avea mereu alături pe cei doi băieţi ai săi, George şi Victor.
Când îi vezi pe cei doi copii gândul te duce automat la Ghiţă Mureşan. Cele două „comori blonde" ale românului îi calcă acestuia pe urme. George, la 11 ani, are o înălţime de 1,75 m, iar Victor, la 9 ani, se apropie de 1,50 m.
Ne-am întâlnit la hotelul Sheraton, acolo unde Ghiţă şi cei doi băieţi ai său erau la masă, Ghiţă având în faţă o farfurie mare cu fructe.
"Mă menţin în formă. Mă uit prin holul hotelului şi văd foşti jucători pe care i-am întâlnit pe teren şi pe mulţi dintre ei nici nu-i mai recunoşti. S-au schimbat mult, dar eu încerc să rămân acelaşi", glumeşte cel care este strigat chiar şi de copiii săi cu apelativul Ghiţă.
„Aşa ne-am obişnuit", îmi spun cei doi, care sunt foarte apropiaţi de sport. Amândoi joacă baschet în ligile pe care tatăl lor le organizează în SUA, iar George nu a scăpat ocazia nici la Jam Session de a se integra în antrenamentul tatălui său.
Dar face asta doar ocazional. "Nu cred că aş putea să-i antrenez, ei nu joacă pentru mine. Cred că aş fi prea exigent cu ei şi asta ne-ar afecta relaţia", explică Mureşan.
Pentru George, acesta este al treilea All Star Game la care participă. Spre deosebire de fratele său, care este pentru prima oară la marele show, el pare mai atras de baschet. Are şi o colecţie foarte impresionantă de autografe de la stelele NBA, la loc de cinste fiind cel al lui Charles Barkley, fostul star al celor de la Phoenix Suns.
Mezinul este foarte interesat de sporturile de iarnă, fiind mereu cu ochii în căutarea unui televizor pe care să urmărească o transmisiune de la Jocurile Olimpice. Iar dacă nu descoperă nici unul, atunci se refugiază pentru o perioadă în consola Wii pe care este expert în snowboard.
"Îi las să facă aproape orice, au voie să meargă pe aici, oriunde, singuri prin hotel. Dar sunt foarte responsabili", îmi spune, mândru, Ghiţă. Iar cei doi se uită la el, nu doar ca la un tată, ci şi ca la un prieten foarte bun.
Sâmbătă, în ziua în care ne-am întâlnit, Ghiţă avea programate trei acţiuni pentru care a fost solicitat fie de NBA, fie de terţe părţi, prin intermediul ligii profesioniste nord-americane de baschet.
Nu pleacă însă din hotel înainte de a purta câteva discuţii cu foste staruri ale NBA, adevărate monumente ale baschetului pentru orice fan. Chris Mullin, campion olimpic la Barcelona cu Dream Team-ul Statelor Unite îl remarcă imediat pe fostul său adversar de la Washington Wizards.
"Big George, ce mai faci, mă bucur să te văd", îi spune el, iar Ghiţă nu rămâne mai prejos, şi se opreşte şi discută câteva minute cu el.
Apoi, ca într-un vis frumos pentru mine, prin faţă mi se succed sportivi pe care nu îmi imaginam că voi ajunge să îi văd altfel decât privind imagini din arhiva de aur a baschetului: Alonzo Mourning, Sam Perkins sau Scottie Pippen. Adevărate legende ale sportului cu mingea la coş, se află şi ei în holul aceluiaşi hotel. Iar toţi se opresc pentru a vorbi cu Ghiţă, toţi se poartă cu românul nostru precum cu un bun prieten de care le-a fost dor şi pe care abia aşteptau să-l revadă!
Vine apoi şi Jerry Stackhouse, care a jucat pentru Wizards. În acest timp, fanii sunt la vânătoare de poze şi autografe. F
ace parte din strategia NBA. Cei de la Sheraton le permit într-o anumită măsură să stea în holul sau în faţa hotelului, însă fanii respectă regula nescrisă potrivit căreia dacă jucătorul este cu familia, atunci nu se cuvine să fie deranjat.
Altfel, liber la autografe. Ieşim cu greu din hotel şi ne îndreptăm către prima oprire a zilei, Jam Session.
Ghiţă Mureşan
*Data naşterii: 14 februarie 1971
*Locul naşterii: Triteni, România
* Înălţime: 2,31 m
*Greutate: 143 kg
*A jucat la: „U" Cluj, Pau-Orthez, Washington Bullets, New Jersey Nets
*A fost numit jucătorul cu cel mai mare progres din NBA în sezonul 1995-1996
*A fost lider în NBA două sezoane consecutive, 1995-1997, la eficienţa aruncărilor de două puncte.
Ţine discursuri despre viaţă
Discursuri despre alegerea drumului în viaţă, despre viitoarea carieră, este o altă latură a jobului lui Mureşan. Plecat de la Jam Session, acesta a fost invitat de către o fundaţie privată pentru a le vorbi unor copii între 10 şi 16 ani despre ce înseamnă să joci baschet, dar în acelaşi timp să fii şi un bun elev sau student.
Câteva grupe de copii americani, finanţaţi printr-o fundaţie de către un potent om de afaceri local şi alte câteva grupe venite din Germania prin intermediul şi cheltuielile suportate de Dirk Nowitzki, au constituit auditoriul fostului baschetbalist român.
O discuţie de peste o oră şi jumătate care s-a încheiat bineînţeles cu o sesiune de poze şi autografe.
Profesorul Ghiţă le dezvăluie elevilor americani câteva dintre fentele care l-au făcut celebru
Sesiune pentru puştii din Rusia
Zona dedicată fanilor NBA e plină ochi. Cu George şi Victor alături, Ghiţă se îndreaptă prin mulţime spre terenul de joc escortat de două gărzi de corp din partea organizatorilor. E singura modalitate ca starurile să nu petreacă ore în şir semnând mingi, tricouri, şepci şi câte şi mai câte.
Deşi nu a mai jucat din 2000, lumea îl recunoaşte imediat, "uite, e George Muresan" se chinuie americanii să-i pronunţe numele.
La teren aşteaptă cam 20 de copii, fete şi băieţi, veniţi special din Rusia, pentru a participa la diversele sesiuni din cadrul Jam Session.
Împreună cu o legendă NBA, Otis Birdsong, de patru ori selecţionat în All Star Game în anii 80, Ghiţă le explică copiilor fundamentele baschetului, dar, în acelaşi timp şi importanţa şcolii.
"E foarte important pentru ei să înţeleagă că degeaba fac baschet. Şcoala rămâne importantă. Asta încerc să le spun tuturor şi asta fac eu prin programele mele. Lucrez în principal cu şcoli. Copiii trebuie să facă sport, dar numai împreună cu şcoala", spune Ghiţă.
