Gimnastele cu oase rupte: Prin ce calvar trec sportivele
România a încheiat Campionatele Europene de gimnastică de la Birmingham cu patru medalii: una de aur şi trei de argint. Nu este nicio performanţă de excepţie, dar nu este nici de neglijat având în vedere că actuala generaţie abia se încheagă. Marea problemă însă rămân accidentările, care în ultimii ani ne-au îngreunat drumul către performanţă iar uneori au dat naştere unor cazuri tragice.
Cu toate că singura medalie de aur a României la Birmingham s-a născut în urma unei accidentări, cu Amelia Racea luându-i locul Anei Porgras, starea de sănătate a gimnastelor noastre este un subiect de îngrijorare. Porgras, alături de Raluca Haidu sunt doar ultimele două exemple dintr-un lung şir, unele chiar dramatice, care au pus capăt carierei sportivelor.
Mai citeşte:
Amelia Racea, rezerva de aur a României
Larisa Iordache, a treia gimnastă junioară a Europei
Nadia: Sunt ţări care au depăşit România la gimnastică
La CE de gimnastică masculină, dezamăgire maximă!
Cine poate uita drama Andreei Chelaru, care la 14 ani (în 1999) a căzut în cap şi a paralizat în timpul unei sărituri la antrenamente? Visul ei de a deveni campioană s-a năruit, iar locul unei lupte pentru performanţă şi medalii a fost luat de lupta pentru supravieţuire.
Oana Petrovschi a fost un alt caz tragic. Din cauza suprasolicitării (participa la peste zece concursuri într-un an) a suferit o hernie de disc de şapte milimetri pe coloana vertebrală, accidentare care i-a pus capăt carierei. A suferit o operaţie complicată, în Austria, la trei ani după accidentare, când durerile la spate deveniseră insuportabile. Operaţia a reuşit, dar Oana va trebui să poarte toată viaţa o placă de titan cu care medicii au fixat oasele.De altfel sportiva i-a dat în judecată pe foştii antrenori ai lotului naţional, Octavian Bellu şi Marian Bitang, pentru tratamente rele şi inumane, pe care ar fi fost nevoită să le suporte în timpul antrenamentelor.
A urmat în 2008 Cerasela Pătraşcu (foto jos), care la Campionatele Europene de la Clermont Ferrand, a ratat coborârea de la paralele, din cadrul concursului pe echipe, şi s-a accidentat grav la ambii genunchi. A suferit două operaţii la unul dintre genunchi iar refacerea a fost greoaie. Cerasela a fost rezervă la Birmingham, însă nu a avut ocazia să intre în concurs.
Sandra Izbaşa (foto jos), una dintre cele mai bune gimnaste din ultimii ani, a ratat Campionatul Mondial din 2009 de la Londra în urma unei rupturi parţiale a tendonului lui Achile. Izbaşa a fost la doar un pas de o tragedie, reuşind în timpul căzăturii să-şi protejeze capul. Chiar dacă a trecut cu bine în primul rând din punct de vedere psihic peste această accidentare, şi încearcă să revină în competiţie, şansele ca Sandra să-şi continue cariera sunt foarte mici.
Iar anul acesta ghinionul accidentărilor a lovit din nou echipa României. Ana Maria Tămârjan şi Gabriela Drăgoi (foto jos, ultimele două din dreapta), veteranele lotului, au ratat Europenele. Ambele au suferit operaţii la începutul acestui an, la Târgu Mureş şi se află în perioada de recuperare. Drăgoi a suferit o fisură la tibie, agravată după ce a forţat, în ciuda durerilor, participarea la mai multe concursuri în timp ce Anei Tămârjan i-a fost extirpat un chist de la genunchi.
Iar pentru ca tacâmul să fie complet, la Birmingham, Ana Porgras a fost retrasă din finalele pe aparate din cauza accidentării la glezna dreaptă, care s-a inflamat după evoluţiile din calificări şi din finala pe echipe. Tot glezna dreaptă a deranjat-o evident şi pe Raluca Haidu în concursul de la bârnă, unde românca a cucerit medalia de bronz. Haidu ar fi putut poate să atace argintul, însă durerile la gleznă au împiedicat-o să-şi execute elementele la perfecţiune, având reale probleme la aterizare.
Tot ce putem spera este că măsurile luate de Federaţia Internaţională de Gimnastică, prin „relaxarea" codului de punctaj va determina în special antrenorii dar şi sportivele să renunţe la unele elemente care sunt de-a dreptul periculoase pentru sănătatea sportivelor. Noul cod de punctaj interzice executarea a mai mult de patru diagonale la sol şi precizează că în alcătuirea notei de dificultate la paralele, bârnă şi sol se vor lua în considerare doar primele opt elemente (faţă de zece câte erau prevăzute în ciclul olimpic 2004-2008).
Într-un sport în care poate mai mult decât în altele, repetările la infinit aduc perfecţiunea exerciţiilor, sportivii sunt supuşi unei presiuni constante şi de cele mai multe ori suprasolicitarea este cauza celor mai multe dintre accidentări, unele dintre ele extrem de grave.
"Dacă vom continua să creştem dificultatea acestui sport, îi vom descuraja pe cei tineri să înceapă şi să continue în sport. Dar cel mai important lucru, vom pierde frumuseţea acestuia. Nu vrem ca gimnastica să piardă acel lucru care o face atât de extraordinară - frumuseţea ei artistică", spunea, în 2005, Svetlana Boginskaia într-o scrisoare adresată preşedintelui Federaţiei Internaţionale de Gimnastică, Bruno Grandi, şi semnată de mai multe campioane şi mai mulţi campioni mondiali şi olimpici.
