Handbalul, a patra dezamăgire a anului. Halep ne-a tras-o prima
La începutul fiecărui an ne dorim tot felul de lucruri de la viaţa noastră, iar iubitorii sportului românesc au şi ei damblalele lor. Pentru 2017 am visat la un turneu de mare şlem pentru actualul număr 1 WTA, o calificare la turneul final de fotbal din Rusia, accederea din nou în grupele Ligii Campionilor, tot la fotbal, şi apărarea bronzului de la handbal feminin. Din păcate, n-a fost să fie!
Ne-a bătut un nimeni! Fetele lui Ambros Martin ne-au tras luni seara, sperăm noi, ultima palmă pe acest an, care stă să se încheie. Neagu şi compania au fost învinse agonizant de Cehia, 28-27, un nimeni în handbalul feminin mondial, şi egalarea performanţei din Danemarca 2015 s-a evaporat subit. Venit după ce am câştigat la pas grupa A, acest eşec doare foarte tare şi face să dispară mirajul din jurul ultimului sport de echipă la care mai ridicam capul în lume la nivel de naţionale. Acum, până la Europeanul de anul viitor, nu ne mai rămâne de făcut decât să ne pregătim şi să sperăm că vom trece de calificări.
Încă mai avem coşmaruri cu Ostapenko. Această deziluzie este doar ultima dintr-un lung şir început practic în vară cu noua noastră obsesie: tenisul. Simona Halep spera ca 2017 să-i aducă în sfârşit un trofeu de mare şlem, iar cea mai mare şansă i s-a ivit la Roland Garros, singura competiţie majoră unde a jucat finala. Sorţii păreau să fie de partea ei după ce în faţă a avut pe 11 iunie, în acest ultim act, o jucătoare venită de nicăieri, Jelena Ostapenko, pe atunci numărul 47 WTA. Letona a revenit însă de la set şi 0-3 pentru Halep şi ne-a oferit o surpriză cu care nici acum nu ne-am împăcat în totalitate.
Am uitat cum e în Liga Campionilor. La două luni distanţă de la eşecul din tenis ne-a lovit unul din fotbal. Am început cupele europene cu cinci echipe româneşti, dar doar una a ajuns în grupe, şi acelea de Liga Europa, nu de Liga Campionilor. Asta pentru că nici Viitorul, nici FCSB, n-au reuşit să treacă de APOEL Nicosia, respectiv Sporting Lisabona, şi am rămas în afara elitei fotbalului continental pentru al patrulea an consecutiv. Înfrângerea cu 5-1 de la 23 august suferită de FCSB în faţa portughezilor a fost mai mult decât amară.
Naţionala a ratat Mondialul din Rusia. De departe cea mai mare speranţă, vis, dorinţă sau cum vreţi s-o spuneţi, a fost calificarea echipei naţionale la turneul final din 2018, mai ales că nu mai pupasem un Mondial de 20 de ani. Băieţii lui Christioph Daum s-au făcut însă de râs în meciurile din preliminarii jucate într-un 2017 în care nu le-am bătut decât pe Armenia şi Kazahstan. Astfel, deznodământul, amânat cu nişe egaluri trase de păr, nu putea fi decât ratarea calificării, care matematic s-a produs pe 4 septembrie, când am pierdut cu 1-0 în Muntenegru.
Tecău şi fetele de la ping-pong ne-au salvat imaginea
Într-o mare de mediocritate avem însă şi câteva oaze care ne mai menţin steagul pe harta sportului mondial. În 2017 acestea au purtat numele lui Horia Tecău şi al naţionalei feminine de tenis de masă. Tenismenul pentru că a câştigat alături de olandezul Jean-Julien Rojer proba de dublu a turneului de la US Open, iar echipa de tenis de masă pentru că a ieşit campioană europeană la turneul final din Luxemburg. Mai aproape de suflet pare însă performanţa realizată de Elizabeta Samara, Daniela Dodean şi Bernadette Szőcs, care au măturat pe jos cu chinezoaicele naturalizate de nemţi.
