La București, concurează la maraton în fotoliu rulant.La Rio, a concurat la aruncarea discului
Florentina Hriscu a câștigat în 2015, la prima participare, Maratonul București, cursa fotoliilor rulante. Sportiva din Cluj folosește scaunul cu rotile doar în competițiile de alergare, în viața de zi cu zi putându-se deplasa cu ajutorul unei cârje, mușchii piciorului ei stâng fiind atrofiați din cauza poliomielitei.Până la maratonul bucureștean, programat pe 9 octombrie, atleta a participat la Jocurile Paralimpice de la Rio, la proba de aruncarea discului.
Piciorul stâng nu-i ”funcționează”! Îl simte, dar nu o ”ascultă”! Îl ajută cu o cârjă, și face asta de când se știe. ”De când sunt mică am problema asta. Am făcut vaccin antipolio și în loc să nu mai fac poliomielită asta mi s-a întâmplat. Mi-a afectat tot membrul inferior stâng. Nu e paralizat, dar mușchiul e atrofiat, nu s-a dezvoltat. Mi-am făcut o operație de ajustare, dar tot obosesc când merg mai mult. Pot spune că am avut noroc, am colegi care după ce au avut boala asta au ajuns în scaun cu rotile”, povestește Florentina Hriscu, câștigătoarea de anul trecut a Maratonului București, cursa fotoliilor rulante, și în același timp una dintre reprezentantele României la Jocurile Paralimpice de la Rio, la aruncarea discului.
Flory, așa cum o știu prietenii, a luptat cu boala care poate provoca paralizie sau chiar moarte, cu polio, de când se știe. Și a luptat singură! A stat prin internate, își cunoaște familia, dar nu a locuit, nu a vorbit cu ea niciodată. ”De mică am fost singură”, spune cu o urmă de regret sportiva. Este însă aproape de fiica sa de zece ani, Camelia, pe care o iubește ca pe ochii din cap. Când nu este acasă sau la antrenamente, lucrează opt ore pe zi, la trei schimburi, la o fabrică de asamblare piese auto. ”Ziua mea e plină tot timpul. Are mai puține ore decât aș avea nevoie”, ne zice atleta de 39 de ani.
Primul maraton, anul trecut la București
Sportiva din Cluj a alergat doar o cursă de 42,195 kilometri. A luat startul la Maratonul București, în scaunul cu rotile pe care îl folosește doar la competițiile de alergat sau la baschet, și a terminat prima. Povestea participării e plină de peripeții! ”A fost cam dificil anul trecut. Nu am avut nici antrenament, m-am băgat cu capul înainte, cum se spune. Maratonul începe să fie foarte greu de pe la kilometrul 25-30. Eu m-am cam grăbit, că am plecat cu întârziere. Am tras tare la început și am obosit destul de repede. Dacă aș reuși să fac rost de un hand-bike (n.n. – cărucior în care propulsia se face printr-un sistem asemănător pedalelor de la bicicletă, învârtit însă cu ajutorul brațelor) sigur ar fi mai ușor”, spune Florentina care a folosit un fotoliu rulant normal, dar făcut special să fie mai ușor. De ce a fost nevoită să pornească în cursă cu aproape jumătate de oră după ce s-a dat startul? ”Eu de fapt am început maratonul de când am ajuns în Gara de Nord. Trenul a avut întârziere, am luat în grabă taxiul, care m-a lăsat destul de departe de zona de start pentru că nu avea acces acolo, a trebui să iau numărul și apoi am plecat pe traseu”, își aduce aminte atleta care a terminat cursa după 6 ore, 3 minute și 21 de secunde.
Florentina a participat și la Semimaratonul București și crede că cele două evenimente din Capitală sunt minunate mai ales datorită oamenilor și voluntarilor de pe trasee: ”Suntem încurajați foarte puternic, iar dacă ești ultimul pe traseu, voluntarii stau după tine, te ajută. Este super!”. ”Traseul este destul de drept, mai apar și mici pante, dar nu-s cine știe ce. E greu la deal, dar recuperezi când cobori. Vreau să ajung și anul ăsta”, adaugă Hriscu, care visează să termine un maraton în sub cinci ore.
A mai făcut tenis si baschet
Ardeleanca a fost unul dintre cei 12 componenți ai lotului care a luat parte la Jocurile Paralimpice de la Rio (7-18 septembrie). Ea a participat la aruncarea discului, nu la maraton, ocupând locul 12 în clasamentul final. ”Pentru mine e destul de ușor să fac baremul la disc, la alergare e mai greu. Am început cu sportul de când eram la școală. Am văzut că se organizează tot felul de concursuri și ne-am dus inițial din curiozitate. Am făcut tenis, atletism, chiar și baschet în scaun cu rotile. Apoi m-am axat pe aruncări, disc, suliță, greutate. La suliță am renunțat, fac mai mult disc, și uneori și greutate”, povestește Hriscu.
Din cauza dizabilităților de care suferă sportivii, tehnica de aruncare, normal, este diferită, dar greutatea discului este aceeași, are 1 kilogram (n.n. – greutatea la concursurile feminine). ”Lansez discul de pe loc, doar un mic pas înaintea aruncării”, spune sportiva care are record personal de 18,71 metri. ”Fac de 3 ori pe săptămână antrenamente afară, în rest fac sală, cu antrenorul federal Adi Tamas. Fac pregătirea pe un stadion de rugby din Cluj și la liceul sportiv”, explică atleta care îi apreciază mult pe Nicoleta Grasu și pe Marius Ionescu.
