Mikhail Shalamov, cel mai sportiv jucător de poker: ”Baschetul este ca pokerul” - EXCLUSIV
Mitul că jucătorii de poker nu iubesc mișcarea este demontat imediat ce-l cunoști pe rusul Mikhail Shalamov. Ambasador PokerStars, el este unul dintre cei mai apreciați jucători din lume, dar și un fervent practicant al sporturilor. Oamenii din fenomen vorbesc despre el ca despre cel mai sportiv jucător de poker din lume și nimeni nu îi poate acuza că exagerează. Baschetbalist cu legitimație la zi, Mikhail este printre puținii practicanți ai pokerului care a alergat un maraton (a făcut-o în 2013, la New York). De asemenea, în timpul liber iubește să se plimbe cu caiacul, să urce pe munți și să meargă cu bicicleta în excursii de o zi. Prezent la turneul EPT de la Soci, el a vorbit în exclusivitate pentru Click! despre toate acestea, dar și despre cum este viața în circuitul profesionist.
Click!: Mikhail, cum ai început să joci poker?
Mikhail Shalamov: M-am apucat de poker cu mulți ani în urmă. Obișnuiam să joc cu prietenii. Jucam în formule nebune, cu diferite limite de pariere, sau cu miză limitată. Apoi, am văzut o reclamă cu o formă de antrenament de poker. Mi s-a părut interesant. Am câştigat un bankroll de 50 de dolari printr-un site de strategie, iar din acel moment nu am mai jucat pe banii mei.
Când ai înțeles că poți deveni jucător profesionist de poker?
Am început să joc la turnee cu intrarea gratuită. Apoi, după ce am început să câștig bani și după ce am văzut că pot să înving diverse persoane, sau că pot avea o strategie, m-am gândit că ar putea fi o activitate profitabilă. Erau unele persoane care jucau destul de rău, știam cum să îi înving și m-am gândit că pot câștiga bani ușor. Așa că acum 12 ani deja am luat în considerare asta și am făcut pasul.
Cum te antrenezi pentru un turneu?
Ca să fiu sincer, în ultima perioadă nu m-am antrenat mai deloc. De regulă, în cariera mea am avut suișuri și coborâșuri. Când m-am antrenat, rezultatele mele la poker au devenit mai bune și eu am fost un jucător foarte bun, iar când nu m-am antrenat, rezultatele au fost mai slabe. Când rezultatele sunt slabe, petrec mai mult timp cu teoria, în fața calculatorului, așa că asta urmează și acum pentru mine, pentru că e timpul. Există multe programe pe calculator care îți permit să devii un jucător mai bun, îți arată strategii sau cum să te descurci în anumite situații. Să știi că strategia nu este atât de simplă. Depinde foarte mult de matematică, de calcule. Când introduci toate mâinile jucate în acel program, ți se arată care e strategia cea mai bună. Dar nimic nu e sigur 100%, trebuie să combini mai multe strategii, pentru că nici o mână nu seamănă cu alta, dar te ajută. Eu, ca să fiu sincer, sunt prea leneș să studiez tot timpul, așa că am fluctuații de rezultate, dar când e nevoie trec serios la studiu pentru a-mi ridica nivelul. Așa că mă antrenez cu ajutorul programelor de pe computer.
Ce fac jucătorii de poker la petreceri?
Cum îți antrenezi fața de pokerist?
Of, eu am o figură de poker groaznică, dar nu sunt deranjat de asta, pentru că eu joc în cea mai mare parte online. Acolo unde nu contează lucrul ăsta. De aceea, la turneele precum acesta, de la Soci, sunt destul de ușor de citit la masă. Să îți povestesc o întâmplare haioasă petrecută chiar aici, în primul turneu în care am jucat. Aveam o mână cu pereche și m-am gândit să blufez. Însă cel de la masă cu care mă luptam s-a uitat la mine puțin și m-a întrebat direct: ”ai o pereche”? Și eu m-am blocat, nu știam ce să îi spun, că am sau că nu am. Mă gândeam: ”dacă mi-a pus întrebarea asta, înseamnă am o față poker face groaznică!... Nu pot spune că îmi exersez ”poker face”-ul. Așa că recunosc că stau destul de rău la capitolul ăsta, de aceea joc mai mult online.
Cum sunt petrecerile între jucătorii de poker? Jucați vreodată între voi în particular?
Ca să încep cu o glumă, în petrecerile dintre noi mai mult bem. Mai ales la acest gen de turnee, unde ai open bar, iar băuturile sunt gratis. Ca să redevin serios, pot să spun că la astfel de întâlniri nu petrecem mult timp nici măcar discutând despre acest joc. Sunt unele discuții despre diverse mâini jucate, dar acum pokerul e un sport matur, jucătorii sunt deja sătui de joc, așa că la petreceri ne distrăm, bem, facem orice altceva, dar nu prea vorbim despre activitatea noastră, despre poker. Și nici nu încingem partide ad-hoc.
Joci poker de mult timp. Ești deja milionar?
Nu pot spune că am devenit un milionar. În ruble da, am devenit milionar pe la 20 de ani, cred. Dar în dolari încă mai încerc să ajung.
A participat la un maraton de poker, dar și la Maratonul de la New York
În 2009 ai intrat în istorie ca jucătorul cu cele mai multe mâini jucate simultan. Cum ți-a venit ideea de a stabili acel record?
Da, atunci am jucat o groază de mâini la o groază de mese. Au fost mai bine de 40.000 de mâini, am jucat peste 19 ore, am vrut să duc totul la extrem. Am vrut să fac ceva ce era maximum pentru mine. Dar nu știu dacă ai aflat, nu mi-a mers foarte bine din punct de vedere financiar, pentru că am pierdut în jur de 50.000 de dolari. Totuși, nu mă plâng. A fost foarte bine pentru mine, pentru că am avut expunere rapidă și acel maraton de poker m-a ajutat să obțin sponsorizări. Așa că una peste alta a fost interesant și important pentru mine.
Ești și un foarte bun baschetbalist. Cum se împacă cele două discipline?
Baschetul e diferit, dar mă ajută, pentru că mă ține cu mintea departe de poker, în special când sunt în perioade rele. Baschetul e un sport competitiv, foarte asemănător cu pokerul. Trebuie să te antrenezi permanent pentru a deveni competitiv, pentru a putea concura cu ceilalți. Acum sunt la același nivel cu ambele sporturi: pokerul meu nu este la un nivel prea înalt și din păcate nici baschetul nu merge așa cum mi-aș dori, pentru că am câteva kilograme în plus de care trebuie să scap. Dar voi lucra și voi reveni la o formă bună în amândouă.
În 2013 ai avut parte de o experiență extremă: ai alergat și ai terminat Maratonul de la New York. Cum a ajuns un jucător de poker să alerge în cea mai grea cursă?
Totul a plecat de la un pariu cu prietenii. Vroiam să vedem cine poate alerga cel mai repede trei kilometri. M-am antrenat din greu cam jumătate de an să câștig acest pariu, iar forma mea devenea tot mai bună. Și atunci m-am gândit, de ce să nu fac ceva mai mult? Cum îmi place să îmi împing limitele la extrem, am decis să alerg un maraton. A fost o experiență excepțională, m-am bucurat mult că am reușit. E important să alergi un maraton în viață și sunt foarte încântat. A fost un concurs senzațional și mi-a dovedit că pot face orice îmi propun.
”Nu m-ar deranja dacă ar juca poker și copiii mei”
Ai superstiții?
Nu am superstiții. Eu cred în matematică, în teoria probabilității. Hazardul nu joacă un rol în jocul meu, așa că nu sunt deloc superstițios.
Ai doi copii. O să îi îndrumi spre această carieră?
E o întrebare primită des. Nu știu dacă pokerul va mai fi de actualitate când ei vor ajunge în jurul vârstei de 18 ani. Vreau să spun nu în aceeași formulă în care este acum. Nu m-ar deranja dacă ar alege această cale. E o profesiune frumoasă, e un mod foarte plăcut de a-ți petrece viața, dacă îți place. Dar va trebui să fie alegerea lor. Când se uită la mine, ar putea crede că este o viață ușoară, pentru că doar apeși butoane în fața calculatorului. Dar nu e chiar atât de ușor. Trebuie să se gândească bine înainte de a lua această decizie. Eu o să-i sprijin orice ar decide.
