S-au împlinit 30 de ani de la singura victorie a naționalei de rugby cu Franța, în deplasare
În 24 mai 1990, echipa de rugby a României a reușit o memorabilă victorie (12-6) în fața Franței, la Auch. Este singurul succes al naționalei noastre în fața ”cocoșilor”, în deplasare. În total, cele două formații au disputat 55 de partide, între 1919 și 2015, 45 fiind câștigate de francezi.
Până la succesul de la Auch, România izbutise, pe lângă cele opt succese de pe teren propriu, două rezultate de egalitate în deplasările cu Franța: 5-5 în 1961, la Bayonne, și 6-6 în 1963, la Toulouse. Cu mențiunea că la ultima confruntare, arbitrul galez Gwynne Walters a refuzat să valideze un dropgol izbutit de flankerul Viorel Morariu. ”Acesta a dictat repetarea unei grămezi ordonate în terenul de 22 de metri al francezilor. Am repetat faza, însă balonul trimis de mine tot din dropgol a lovit unul dintre stâlpii buturilor...”, mi-a declarat în urmă cu 20 de ani cel care a fost căpitanul României în acel meci.
Victoria de la Auch, din 24 mai 1990, a avut și o încărcătură emoțională puternică, fiind obținută la câteva luni după ce România redevenise liberă. Printr-o coincidență fericită, întâlnirea a fost condusă de arbitrul englez Ian Bullerwell, cel care arbitrase și la istorica victorie românească din Țara Galilor, în 1988.
Eroul partidei a fost socotit Gelu Ignat, autorul tuturor punctelor echipei noastre. Disputat pe o vreme mohorâtă, ploioasă, meciul a fost controlat tactic de înaintarea noastră, care a dominat cu autoritate. Totodată, formația noastră a început meciul în forță, cu o acțiune prelungită de atac. România a condus cu 9-0 la pauză, însă francezii au revenit, apropiindu-se amenințător (6-9). Cu circa opt minute înainte de fluierul final, Ignat a izbutit un dropgol care a securizat victoria Stejarilor.
Supranumit ”Căpitanul de la Auch”, Haralambie Dumitraș a fost cel care a condus XV-le României, din teren, spre acel succes de neegalat. ”Atunci nu ne-am dat seama că a fost o victorie istorică pentru ca noi eram dornici de performanță, dornici să batem marile echipe ale lumii. Eram conștienți că un rezultat bun cu Franța ne va ridica mult valoarea. Știam că ne putem bate de la egal la egal cu ei. Dincolo de importanța istorică, acea victorie ne-a legat pe toți cei care am fost pe teren. S-a născut o prietenie pe viață între noi”, a declarat Harry Dumitraș.
De partea cealaltă, aflat la ultimul meci, internaționalul Dintrans a purtat banderola de căpitan. Tot atunci, la francezi a debutat Philippe Saint-Andre. ”Altă premieră internațională, joi, 24 mai, la Auch. România obține primul său succes în Franța, 12-6. Fără să fie contestat în vreun fel. Ea a condus cu 9-0 la pauză. Suprem afront, această veritabilă derută are loc la Auch, acasă la Jacques Fouroux (n.t. - antrenorul Franței)”, avea să scrie Henri Garcia în ”Fabuloasa istorie a rugby-ului”.
Component al acelei echipe, Marcel Toader și-a amintit de partida de la Auch în urmă cu două decenii: "După jocul cu Italia, am avut tupeul să spun că n-am încasat primă și echipament. Că am mâncat șuncă presată la UGSR, în cantonament. În consecință, am fost exclus din lot. Dar m-au chemat pentru întâlnirea de la Auch. În Franța, am stat șapte zile la Chateaux-de-Bomas. Victoria de atunci s-a datorat ambianței, prieteniei care lega jucătorii, iar condiția fizică arătată atunci o pun pe seama plimbărilor indelungi cu... bicicleta".Participant la acel meci, Sandu Ciorascu mi-a vorbit cu emoție de acel moment: "Am văzut cum suporterii români au venit la Auch cu un autocar care a rămas în pană. Fără benzină, rupt în două. Nu mai aveau ce să mănânce, dar au fost la meciul cu Franța. Cu steaguri, strigând tot timpul, pe o ploaie teribilă. Probabil că 50% din victoria cu Franța a fost a lor!". Despre suporterii de atunci își amintește mereu cu plăcere și Dumitraș: ”A fost pentru prima dată la un meci disputat de noi în străinătate când în tribună s-au aflat și numeroși români. Au fluturat steagurile tricolore cu acea gaură în mijloc. Și au cântat tot timpul. La Auch, la Auch, să batem un cocoș!”.
Franța - România 6-12 (0-9)Auch (24 mai 1990). Vreme: ploioasă. Teren: alunecos. Spectatori: 4.000. Arbitru: Ian Bullerwell (Anglia). Au marcat: Lescarboura 2lp (min. 57, 65), respectiv Ignat 3lp (min. 5, 19, 38), 1dg (min. 72).
FRANȚA: 15. Serge Blanco - 14. Didier Camberabero , 13. Jean-Claude Langlade, 12. Philippe Saint-Andre, 11. Peyo Hontas - (md) 10. Jean –Patrick Lescarboura, (mg) 9. Henri Sanz - 7. Thiery Janeczek, 8. Thierry Devergie, 6. Olivier Roumat - 5. Jean Condom, 4. Gilles Bourguignon - 3. Philippe Gallart (Ondarts, 75), 2. Philippe Dintrans (cpt.), 1. Marc Pujolle.Antrenor: Jacques Fouroux
ROMÂNIA: 15. Marian Dumitru – 14. Ștefan Chirilă, 13. Adrian Lungu, 12. Nicolae Fulina, 11. Marcel Toader – (md) 10. Gelu Ignat, (mg) 9. Daniel Neaga – 7. Alexandru Rădulescu, 8. Haralambie Dumitraș (cpt.), 6. Gheorghe Dinu – 5. Constantin Cojocariu, 4. Sandu Ciorascu – 3. George Dumitrescu, 2. Ion Gheorghe, 1. Gheorghe Leonte.Antrenori: Theodor Radulescu si Florin Popovici.
