Analiză Cupa Mondială: Cele 7 păcate ale Braziliei
Va trebui să curgă multă apă pe Amazon pentru ca Brazilia să spele ruşinea de la Belo Horizonte. Cum a fost posibil ca „Selecao” să fie masacrată de o asemenea manieră, pe teren propriu, într-o semifinală de campionat mondial? Dincolo de meritele incontestabile ale Germaniei, „Click!” vă prezintă „păcatele” care i-au făcut pe brazilieni să trăiască acest coşmar.
Va trebui să curgă multă apă pe Amazon pentru ca Brazilia să spele ruşinea de la Belo Horizonte. Cum a fost posibil ca „Selecao” să fie masacrată de o asemenea manieră, pe teren propriu, într-o semifinală de campionat mondial? Dincolo de meritele incontestabile ale Germaniei, „Click!” vă prezintă „păcatele” care i-au făcut pe brazilieni să trăiască acest coşmar.
Dependenţa de Neymar. Tot jocul Braziliei a fost construit pentru a fructifica geniul lui Neymar. Puşi în situaţia de a evolua fără atacantul Barcelonei (accidentat la coloana vertebrală în sfertul de finală cu Columbia), sud-americanii s-au trezit fără idei în atac.
Selecţia neinspirată a lui Scolari. Analizând lotul de 23 de jucători convocaţi de Felipe Scolari, remarcăm câţiva fotbalişti (Fred, Hulk, Jo, Maicon, Luiz Gustavo, Fernandinho) ieşiţi de mult timp din formă la echipele de club. În aceste condiţii, veteranii Ronaldinho şi Kaka au motive să se întrebe de ce nu s-a apelat şi la ei.
Stilul de joc învechit. Brazilia ne-a obişnuit de-a lungul anilor cu un stil de joc bazat pe spontaneitate şi pe realizările individuale ale jucătorilor. Între timp, fotbalul s-a transformat, punându-se accent pe disciplină tactică, pe verticalizare, pe jocul fără minge, pe factorul fizic, aspecte de care brazilienii sunt deocamdată străini.
Lipsa atacanţilor de valoare. În afara lui Neymar, Brazilia duce lipsa unor staruri internaţionale de prim rang, care să facă diferenţa la acest nivel. Drept dovadă, în sezonul trecut, în primele cinci campionate ale Europei (Anglia, Spania, Italia, Germania şi Franţa), atacanţii de origine braziliană au lipsit cu desăvârşire din topurile golgheterilor.
Presiunea câştigării titlului. Câştigarea celui de-al şaselea titlu mondial pe teren propriu a reprezentat o obsesie pentru întreg poporul brazilian, lucru care s-a întors împotriva selecţionatei auriverde. Astfel, mult aşteptata revanşă pentru trofeul pierdut acasă în 1950 (1-2 în finala cu Uruguay) s-a transformat într-o altă imensă dezamăgire.
Fragilitatea psihică a jucătorilor. Cu o prestaţie în teren în unele momente lamentabilă, Brazilia nu s-a ridicat la nivelul unei campioane mondiale nici din punct de vedere psihic. Semnele de blocaj mental au apărut prima dată în timpul meciului cu Chile din optimi şi s-au văzut perfect în partida cu Germania, când brazilienii au primit patru goluri în şase minute.
Adversarii slabi din amicale. Calificată din oficiu la turneului final al Campionatului Mondial, Brazilia a jucat în ultimul an amicale contra unor naţionale slabe, precum Panama, Africa de Sud sau Zambia. Evitând marile forţe ale lumii, brazilienii au clacat în momentul în care au dat peste o Germanie aflată în zi de graţie.
Click! Spune
Niciodată nu s-a mai întâmplat ca o naţională să primească la un turneu final al unui Campionat Mondial cinci goluri în 29 de minute.
