Cel mai mare tatuaj al unui suporter român: "Am Rapidul în sânge şi mi-a ieşit prin piele!"
Rapidismul pare să fie la un moment de răscruce dacă ne luăm după ultimele evenimente din Giuleşti, care au reuşit să pericliteze din interior, în stil propriu, un nou sezon. Tocmai acum, într-un context în care suporterii Rapidului nu mai au voie să-şi vadă echipa, de la peste 3.000 de kilometri depărtare ne vine o dovadă de pasiune şi dedicare pentru culorile alb şi vişiniu.
O dovadă de dragoste şi fair-play, care nu cere nimic în schimb, nici rezultate, nici trofee, ci doar privilegiul de a exista în continuare lângă această stare de spirit.
Călcâia Săndel este un român în vârstă de 31 de ani de loc din Roşiorii de Vede, care munceşte ca ajutor de bucătar în Alcalá de Henares, o suburbie a capitalei Spaniei, Madrid.
Până aici nimic nelalocul lui, dar dacă dai pe Facebook de contul lui nu poţi să nu te opreşti o clipă asupra pozei de profil şi să-ţi spui singur: "Ce nebun! Uite ce tatuaj şi-a făcut! Asta, da, pasiune" Pentru că asta sare pur şi simplu în evidenţă. Un om cu pielea în alb şi vişiniu şi cu stema Rapidului care se întinde pe tot spatele.
Trebuia neapărat să verificăm dacă, într-adevăr, e vorba despre un tatuaj în toată regula. Sigur, la început te îndoieşti. Cine s-ar fi putut supune de bunăvoie la un asemenea chin. Răspunsul pe care l-am primit e simplu şi o parte din el se regăseşte în titlu. Deşi locuieşte în oraşul care tocmai a dat câştigătoarea Ligii Europa şi campioana Spaniei, iar fotbal adevărat poate vedea teoretic oricând, inima lui Săndel bate doar pentru Rapid. Iar tatuajul spune totul.
"Nu mai are nimeni aşa ceva în România. Cel puţin nu de aceleaşi dimensiuni şi nu pentru o echipă de fotbal. E cel mai mare din ţară. Am mai văzut un tatuaj comparabil la un fan al lui Liverpool şi la unul al lui Manchester United. De ce l-am făcut? Nu-l văd ca pe un tatuaj. Îmi place să spun că îl aveam oricum în sânge şi, logic, mi-a ieşit prin piele", spune Săndel amuzat.
În ceea ce priveşte chinul la care a fost supus, rămâi cu gura căscată. Deşi de obicei tatuaje de acest gen se fac în mai multe etape, Săndel şi-a scrijelit pielea pentru a imprima stema Rapidului într-o singură sesiune infernală.
"A durat cam 12 ore cu o pauză de ţigară. A fost destul de greu, dar durerea trece. Cel mai urât a fost la contur. Interesant este că nu l-am făcut la un salon, ci acasă. Mi l-a făcut un român care se pricepe foarte bine. Altfel, cred că ar fi costat multe sute de euro", spune Săndel.
S-a îndrăgostit de «vişinii» când erau în «B»Foarte interesantă este şi povestea episoadelor prin care a devenit rapidest atât de fanatic. "Eram foarte mic când am vazut prima dată Rapidul. Se întâmpla când erau în B prin '85 - '86, în perioada când Steaua era campioană în Europa şi pe buzele tuturor, dar avea 100 de oameni în tribună.
Atunci, eu am văzut fotbal adevărat la Rapid, care a jucat un meci la mine în oraş, cu Rova Roşiorii, cu o audienţă de 20.000 de oameni. Era multă lume de la Bucureşti. Mincea, cel mai tare lider de galerie din România, Dumnezeu să-l ierte şi atunci mi-am dat seama pentru prima dată ce înseamnă cu adevărat să ai pasiune pentru Rapid", îşi aduce acesta aminte.
Au urmat apoi deplasări în toată ţara, o brigadă înfiinţată în micuţul oraş, Fanatic Roşiori, alături de idoli vechi, gen Goanţă, sau noi, gen Pancu.
"Sunt un mare familist, am o soţie înţelegătoare, super de treabă, dar pentru mine Rapidul e p primum loc. Ea îmi cunoaşte această dedicare şi n-am probleme. Mai vreau să văd şi eu însă fotbal adevărat la Rapid. Poate la finala Cupei României avem o şansă", speră Săndel.
