CFR duce Cupa României la Cluj
Dinamo – CFR Cluj, finala Cupei României amânată cu o săptămână, s-a disputat într-o atmosferă sobră, cu numele camerunezului decedat pe 6 mai scris peste tot. Odată început meciul, rivalitatea a primat şi s-a jucat fotbal nervos, dar de calitate. Dinamo a părut protejată de arbitri, a condus cu 2-0, dar CFR a revenit în final şi s-a impus la loviturile de departajare.
Galeria lui Dinamo a sintetizat cel mai bine contextul în care s-a jucat acest meci. „Între viaţă şi moarte e oricum un singur pas. Dragostea pentru fotbal e tot ce ne-a mai rămas”, a fost mesajul bucureştenilor, de la care s-a plecat în acest joc.
„Câinii” şi-au dorit enorm a 14-a Cupă din istorie pentru a putea să o dedice numărului 14 plecat dintre noi la meciul cu Viitorul. Alexandru Tudor, cel mai snob dintre arbitri, a fost doar adiţionalul lui Ovidiu Haţegan la acest meci, dar s-a dat în stambă şi aşa. S-a băgat ca musca în lapte la faza din minutul 22, când a semnalizat penalty la Gnohere, deşi n-a fost vorba despre aşa ceva. Bicfalvi a dus scorul la 2-0 la pauză, a arătat şi el tribunelor tricoul lui Ekeng, şi totul părea ca rupt dintr-un film cu scenariu bine stabilit dinainte. Dinamoviştii au scos şampania de la rece, dar bine că n-au desfăcut-o. Juan Carlos Ruiz a şutat parabil din afara careului, dar Cerniauskas, ezitant şi neinspirat tot meciul, inclusiv la penalty-uri, a întâmpinat mingea cu mâna cealaltă şi a băgat CFR-ul în meci. Apoi, în minutul 67, Kortzorg trebuia eliminat după ce l-a lovit cu pumnul în faţă pe Tiago Lopes. Haţegan i-a arătat doar cartonaşul galben, dar Sebastian Colţescu, celălalt adiţional, n-a intervenit precum Tudor pentru a semnala infracţiunea şi a corecta pedeapsa. Dinamo a arătat însă ca o echipă deconectată de la fotbal şi a permis CFR-ului să egaleze în penultimul minut, prin Cristian Lopez. Prima repriză de prelungiri s-a jucat degeaba, ambele echipe părând că aşteaptă penalty-urile. Unul trebuia să vină însă mai devreme, în al 10-lea minut de prelungiri, pentru CFR, după ce Filip a comis un henţ clar în propriul careu. Brigada noastră de la Euro a închis ochii pentru a treia oară şi totul se putea schimba din nou. Dinamo a jucat fantastic în a doua repriză de prelungiri, în care a avut cel puţin patru ocazii de gol, cele mai mari prin Nedelcearu, scăpat singur cu Marc, şi Lazăr, care a lovit bara. La penalty-uri a fost un război al nervilor, în care cel mai labil dintre jucători, Dorin Rotariu, a ratat şi a trimis Cupa României la Cluj. Din nou în an par, după trofeele din 2008, 2010 şi 2012.
Meciul s-a întrerupt pentru Patrick Ekeng în minutul 14
La o lună după ce fotbalul s-a oprit în toată Europa în minutul 14 ca semn de respect pentru decesul marelui Cruyf, Arena Naţională a găzduit şi ea momentul, dar pentru Patrick Ekeng, purtător al aceluiaşi număr. Tot stadionul s-a ridicat în picioare în memoria camerunezului a cărui inimă s-a oprit din bătaie în Ştefan cel Mare, pe 6 mai, şi l-a aplaudat la scenă deschisă pe cel care a fost şi nu mai este. Ironia sorţii a făcut ca asta să se întâmplă chiar pe arena unde pe 20 aprilie Ekeng marca în returul semifinalei cu Steaua şi participa decisiv la calificarea în această finală pe care n-a mai apucat s-o joace. Acest moment a venit după ce întreaga coregrafie de la începutul jocului i-a fost dedicată tot africanului.
