Coşmarul ce ne bântuie de 29 de ani
Meciul din octombrie 1985 cu Irlanda de Nord a fost unul de tristă amintire pentru microbiştii români. Cu mic cu mare, actori, cântăreţi, demnitari, oameni de rând, toţi au suferit după ce britanicii ne-au învins cu 1-0 pe vechiul stadion ”23 August” şi ne-au frânt drumul spre Mondialul din Mexic. Click! a rememorat împreună cu patru dintre fanii înfocaţi ai naţionalei momentele din timpul şi de după jocul de acum 29 de ani.
Adrian Enache: “Am aruncat paharele pe geam”. Căpitanul naţionalei de fotbal a artiştilor, cântăreţul Adrian Enache, 48 de ani, era junior la Galaţi în 1985 şi nu rata nici un meci al „tricolorilor”. “Ne-am strâns acasă la un prieten de la bloc. Am aşteptat cu toţii jocul cu mare încredere, iar la final a fost trişeteţe imensă. De nervi şi supărare am spart toate paharele, le-am aruncat pe geam. Ei au avut două ocazii de gol şi au marcat o dată, noi am avut peste 20 de şuturi şi n-am reuşit să înscriem. Mircea Lucescu nu a fost deloc iubit de noroc. N-am mai fost bun de nimic câteva zile... Pe vremea aia nu aveam la ce să ne uităm decât la fotbal, la Dallas şi la Meridianele cântecului şi dansului... A căzut cerul pe noi la final, când am realizat că nici de fotbal nu mai aveam parte”.
Horia Moculescu: “A fost tristeţe îngrozitoare”. Compozitorul Horia Moculescu, 77 de ani, a văzut meciul cu Irlanda de Nord pe ”viu”. ”Pe cât de mare este Mircea Lucescu, pe atât de mari au fost greşelile lui în acel meci. Slăbiciunile lui, Gino Iorgulescu şi Coraş, care avea 170 de kilograme, n-au prins deloc o zi bună. L-a folosit aiurea pe Iovan fundaş central, când îl avea la dispoziţie pe marele Belodedici. A fost tristeţe îngrozitoare. Circul era foarte puţin, pâinea...deloc în perioada aceea, aşa că oamenii nu aveau decât bucuria fotbalului. Toată lumea a sperat dar meciul s-a terminat nefericit pentru noi”, şi-a amintit muzicianul.
Dan Negru: “Deziluzie imensă”. Cunoscutul realizator tv Dan Negru, 43 de ani, puşti în aceea perioadă, are totuţi amintiri destul de clare despre partida dintre România şi Irlanda de Nord. ”Când mă gândesc la acel joc primul cuvânt care îmi vine în minte este coşmar. Stadionul 23 August era arhiplin, lumea avea atâtea aşteptări...şi am avut parte de o deziluzie imensă. Îmi amintesc însă ce fotbalişti mari erau pe teren atunci...”, ne-a povestit vedeta Antenei1. Negru are şi o sugestie pentru jocul de vineri:” Mi s-ar părea un gest foarte frumos să cinstim aminterea lui Ştefănescu şi Klein la partida cu Irlanda de Nord. Ar fi frumos ca suporterii să afişeze poze cu cei doi foşti mari fotbalişti, iar actuala echipă să joace şi pentru ei!”.
Ioan Gyuri Pascu: “Nu pot să uit niciodată acel meci”. Muzicianul şi actorul în vârstă de 53 de ani a rememorat partida: “Am văzut acel meci, cum să nu?! Nu pot să-l uit niciodată. Era un teren mâlos şi noi nu puteam să înscriem deloc. Apoi omul lor, aşa din alunecare, a trimis mingea, care cu tot cu noroi, s-a scurs în poartă”. Artistul a continuat. „A fost uluitor câte ocazii am avut, dar terenul ăla, de fapt un mâl, un noroi...S-a întâmplat ca acum, ca la meciul Germania – Polonia, din preliminariile EURO, când nemţii au avut 16 ocazii, însă a bătut Polonia cu 2-0. Aşa a fost atunci, nu intra mingea pentru noi, plus că irlandezii erau puşi ca la hochei, de nu mai aveai pe unde să tragi, au şi scos mingea de vreo două ori pe linia porţii”, a mai spus acesta. „Nimeni nu a putut să-şi explice cum de nu am marcat, mai ales că ei nu au avut ocazii! Nu mai spun şi de întâlnirea de la ei, unde a fost 3-2. Altă ciudăţenie de meci”, a precizat Gyuri Pascu.
Vizita lui Ceauşescu în Coreea, peste ruşinea cu Irlanda de Nord
La 16 octombrie 1985, România juca şi pierdea la Bucureşti penultimul meci de calificare pentru Mondialul din Mexic 1986, împotriva Irlandei de Nord, scor 0-1. Vineri avem şansa să ne luăm revanşa, dar totul este diferit faţă de ce a fost în urmă cu 29 de ani. Presa vremii, spre deosebire de cea de azi, n-a acordat decât spaţii restrânse întâlnirii care s-a dovedit fatale pentru noi. Sportul, singurul cotidian de specialitate din acea perioadă, a publicat primele câteva rânduri despre România – Irlanda de Nord abia cu o zi înainte de joc. Textul marelui Ioan Chirilă din 15 octombrie n-a putut prinde însă decât un spaţiu secundar, pe o primă pagină dominată de vizita cuplului prezidenţial Nicolae şi Elena Ceauşescu în Republica Populară Coreeană, sub Campionatul de Atletism pe Şosea şi ultimele concursuri ale sezonului de călărie. În scurtul articol care avea titlul: “Acesta este jocul care decide calificarea”, Hagi, golgheterul grupei, îşi manifesta optimismul. Apoi, în pagina 3, o scurtă analiză a celor două loturi şi cam atât. Nici materialele din ziua jocului n-au reuşit să ia faţa semnării tratatului de colaborare economică şi ştiinţifică între Nicolae Ceauşescu şi Kim Ir Sen, care încheia vizita românească în Asia. Noroc pentru noi că n-a putut fi dus până la capăt, dar ghinion că am pierdut la fotbal. Textul a fost urcat însă mai sus, cu echipele de start în mijloc şi cu duelurile antrenorilor Lucescu şi Bingham anunţate în antet. Dacă avancronicile optimiste n-au putut să conteze foarte mult în presa sportivă cenzurată de comunişti, imaginaţi-vă cât putea să fie de mediatizată o înfrângere dramatică într-un astfel de regim elitist. Linşajul mediatic la care ar fi acum supus Iordănescu nici nu putea fi conceput atunci. Un material în josul primei pagini cu titlul: “Dezamăgire! O foarte mare şansă pierdută”, şi la revedere. După meci a mai apărut un ultim text, la 18 octombrie, în care apăreau câteva lamentări referitoare la faptul că ne-am bătut singuri.
