Editorial George Stanca- Bravi, bravissimi!!!
Meciul Italia-Anglia a fost ca jocul acela din copilărie numit „Omul negru”, aşteptat cu mare tensiune să soseacă... „la ora unu, n-a venit, la ora două n-a venit...!” etc. Aici, „omul negru” erau doi: Balotelli şi Welbeck, oricare dintre ei îndeplinind, deţinând premisele de a fi „omul negru” pentru adversari.
Precum am mai enunţat, a funcţionat principiul conform căruia „italienii încep greu şi termină în finală", de data aceasta macaronarii avură un joc de vis. Au început „andante" şi au terminat „allegro maiestuoso".
Prima repriză, mai ales, care graţie lor, poate fi numită Regina Balului sau Miss Repriza de la Campionatul European din Polonia şi Ucraina... a fost una de vis pentru orice spectator şi de coşmar cardiac pentru orice italian.
Condimentată cu nişte ratări de dramoletta, de operetta de tragedie-n patru acte, de operă bufă sau tragică. Chestii tipic italieneşti: cu bare exasperante, incredibile, dar şi frumoase şi tulburătoare ca un capriccio tumultuos de Niccolo Paganini...
În ce mă priveşte am văzut meciul surescitat. Eram la Corsicanu sub emoţiile imediate ale lui Rapid ‘89, cu Mamedu şi băieţii. Apoi, am primit o veste nasoală. Ultra. Taman când peroram contra Ecomax... Ca şi Univ Craiova, bastionul românismului oltean, dispărută prin manigansiuni inimaginabile, prin mişculaţii locale, nu centrale, „U" Cluj e în pericol să dispară!!! Căci, canalia ungurită de Boc, sub pretextul echidistanţei faţă de cele două echipe ale oraşului, nu ajută, ba împiedică echipa românească, bastion al românismului din Ardeal.
Pericolul real este ca echipa Ecomax cu stadionul nou să rămână singura din Cluj, vis de aur al lui Paszkany şi al altui valah vândut: Mureşan. Îi alimentează cu speranţe răs-românitul primar Boc, nu l-ar mai răbda pământul Transilvaniei...
În fine, meciul a ajuns la lovituri de departajare, cea mai inestetică formă de rezolvare din această epocă. Unde nu mizam pe italienii emotivi, sentimentali şi uşurateci. Şi, asta mi s-a confirmat taman de la început: când au ratat primii.
Dar echipa fără moral, Anglia, parcă adunată la mişto, măcinată de chestii intestine - o fi şi acolo vreo mână ungurească, - a ratat...
Italia mege-n semifinale... pe merit, pe foarte, forte merit... bravi, bravissimi!
George Stanca, pamflet
