Editorial George Stanca - Fotbaliada. Tov. Paszkany
La ora când scriu nu am cum să ştiu rezultatul derbiului clujean pentru că este sâmbată în jurul orelor 16. Nu contează. Căci, constat apariţia unui mare descoperitor, al spaţiului carpato-danubiano-pontic: Paszkany Arpad.
După ce a inventat o echipă din bucăţi aduse, contra cost, din import, cu antrenori aşijderea, căci cu bani totul e posibil;
după ce a inventat prin împrumut un brand, luând un nume de rezonanţă naţională - Căile Ferate Române, cu culorile feroviare tradiţionale existente din 1923: alb-vişiniu;
după ce a renunţat la numele iniţial al echipei, dintr-unul tirbuşon, de penetraţie - Ecomax - atribuind echipei nou inventate un trecut glorios luat de la o echipă maghiară, datând din 1907, (eu văd chiar o băşcălie cinică la adresa evenimenteleor sângeroase din acel an...);
după tot acest pomelnic, ce a mai inventat marele prestidigitator care a mutat Căile Ferate Române în Ungaria anului 1907, deşi România s-a constituit la 1918?
Ei bine, a inventat spectatorul-mercenar. Cel adus la meci cu intreprinderea. Plătit de el, cu bani de salariu. Angajatul lui. Obligat, luat cu arcanul să vină la stadion, să-ncurajeze echipa, artefactul CFR.
Cum? Scurt: a pus un preţ prohibitiv la bilete, astfel ca duşmanul „retard" să nu poată pătrunde în stadionul din Gruia.
Să vină numai oamenii lui. Ca pe vremea sindicatelor roşii, „cu intreprinderea".
Aşa se deplasau colectivele de oameni ai muncii la un spectacol, aşa veneau plutoane de ostaşi pe Ghencea la meciuri.
Nu conta cu cine ţin, ci doar pentru cine strigă. Iată, dragi tovarăşi şi prieteni, reînviată o veche tradiţie proletară sănătoasă: distrează-te cu colectivul!
O iniţiativă „salutară". Tov. Paszkany - un iegzemplu pentru noi!
