Editorial George Stanca / Macaroana şi murătura olandeză
Dacă italienii erau români, după jocul contra Croaţiei le spuneam clar “mămăligari”. În cazul de faţă, “macaronari” nu are aceeaşi semnificaţie, semantic vorbind, cu mâncarea mioritică. Dar, ne putem cantona la “macaronari” dacă luăm alimentul lor favorit în stare fiartă.
Moale, flasc, elastic... ca mămăliga. Cam aşa au jucat italienii: ca nişte macaroane fierte.
Cât au fost reci, ţapeni, au mişcat, au dat gol, apoi s-au fleşcăit în mitanul 2. Şi, bravii croaţi - un izvor fabulos şi vizibil de talente, după ruperea din Federaţie - au profitat şi au marcat.
Să nu mai cârcotim... că dacă golul lui Pirlo, celebrul ţigan italian lansat de Lucescu, a fost dintr-o fază fixă, o lovitură liberă magistral finalizată, golul de egalare, cel al croaţilor, a venit dintr-o acţiune.
Superbă: o cursă pe aripa stângă şi o centrare în diagonală, pe dreapta, de o precizie computeristică, un stop ce poate fi predat la academiile de fotbal, al lui Mandzukic, şi gol.
Ca de obicei, Italia se încălzeşte greu. Dar, mă tem ca ea să nu parcurgă criza olandeză... deşi nu se pot compara loturile între ele. Italia are de făcut transferul de prospături, ce te faci cu portocaliile murături olandeze...
În acest timp Spania e-n grafic. Fie şi cu Irlanda, un 4-0 îţi face bine la moral, îţi gâdilă părticele sensibile de la epiderma abdominală pân' la cerebel.
În afara scorului contra bătrânei, şi la propriu şi la figurat, Irlande am notat două evenimente. Primul: participarea unui arbitru, fizică nu fluieristică, la marcarea unui gol.
Tragicomic. Al doilea, ceva sensibil, inubliabil e reacţia galeriei "irish" la finalul de 0-4: a cântat imnul. Au arătat că au ştiut să piardă, că sunt un popor civilizat şi încercat.
La bucurie toate vieţuitoarele-şi dau din membre, dar a şti să pierzi e o ştiinţă/artă fină. Şi unde?, într-un joc care ţine de tradiţii istorice la ei. Ca trânta la noi. Citiţi câteva pagini din James Joyce...
Căci au ceva popoarele astea mici de nici 5 milioane de suflete. Croaţii au dat lumii mai mult de o duzină de fotbalişti fabuloşi.
Irlanda a dat 4 (patru!!!) premiaţi Nobel pentru literatură. Nimic nu se naşte din nimic. Sau, unde nimic nu este, nimic nu va fi... Amin!
George Stanca
