«Greii» de la naţională se bat la retrogradare
România nu mai are decât foarte puţini jucători la echipe din campionatele tari, iar aceia nu sunt în prim-plan, ba dimpotrivă. Nici cei mai buni, care formează coloana echipe noastre naţionale, nu mai prind contracte decât la cluburi care au ca obiectiv salvarea de la retrogradare. Excepţiile pot fi numărate pe degete.
Razvan Raţ, pentru că trebuie să începem cu cel care a fost căpitan la ultimul meci, amicalul cu Argentina, e primul care sare în ochi. După era de succese cu Şahtior, fundaşul a mers la West Ham United, echipă care se zbătea la retrogradare în Anglia, iar acum e la Rayo Vallecano, echipă care face acelaşi lucru în Spania. Rayo e pe locul 16 din 20 de echipe, la trei puncte peste linia retrogradării şi lupta pentru supravieţuire se anunţă grea.
Tot din Primera Division vine şi următoarea decepţie. Ciprian Marica şi clubul lui, Getafe, ocupă locul 17 din 20 de echipe, la două puncte deasupra primei echipe care merge în Secunda şi viitorul se anunţă negru, mai ales că madrilenii n-au câştigat încă vreun meci în 2014.
Apoi, nici din Germania nu primim veşti mai bune. Alexandru Maxim, alt om de bază al naţionalei lui Piţurcă, are un sezon execrabil la VfB Stuttgart.
După meciurile din weekend-ul trecut, şvabii au căzut pe locul 17 din 18 echipe, adică pe loc direct retrogradabil.
Salvarea e la două puncte distanţă, dar ca şi echipa lui Marica, Stuttgart caută încă prima victorie din acest an. Tot pe penultimul loc se află, dar în Rusia, şi Gicu Grozav. Cecenii de la Terek Groznîi sunt la două puncte sub locurile de menţinere în prima ligă.
Ceva mai bine, dar tot în lupta de jos se află echipele a alţi doi internaţionali români, Bogdan Stancu şi Bănel Nicoliţă.
Asta pentru că Genclerbirligi şi Nantes sunt la cinci puncte peste prima echipă care retrogradează în Turcia, respectiv Franţa şi vor avea probabil emoţii până la final. Tot ce ne rămâne de făcut în aceste condiţii vitrege este să sperăm că aceştia îşi vor atinge obiectivele şi vor rămâne în primele ligi. Ar fi dramatic ca naţionala noastră să se vadă alcătuită din jucători legitimaţi în eşaloane inferioare sau în ţările de mâna a doua sau a treia.
Chiricheş, Torje, Lazăr şi Rusescu n-au nici o emoţie
Fotbalul nostru are şi oameni fără griji, adică fără emoţii pentru retrogradare sau speranţe la titlu. Vlad Chiricheş, Gabriel Torje, Costin Lazăr şi Raul Rusescu, trei jucători convocaţi constant la naţională, se află în zone neutre ale clasamentelor. Asta pentru că Tottenham, Espanyol, PAOK şi Braga sunt mai degrabă în prima parte, apropiată de Liga Europa. Orice s-ar întâmpla în acest final de sezon, ei nu pot oferi însă nici deziluzii, nici motive de bucurie prea mari.
La polul situat opus faţă de cel al jucătorilor care trăiesc cu frica de retrogradare în suflet se află Costel Pantilimon. Portarul nostru nu este însă vioară întâi la Manchester City, favorită la câştigarea titlului în Premier League, fapt pentru care nu joacă titular nici în faţa lui Tătăruşanu, la naţională. Totuşi, putem spune că fostul jucător al Timişoarei spală puţin ruşinea.
