Iancu face puşcărie ca un criminal
Marian Iancu e un bucureştean care a făcut drumul invers, îmbogăţindu-se şi apoi distrugându-se în provincie. Bârfitorii spun că fostul mecanic auto din Giuleşti a ajuns în lumea bună prin interlopisme de cartier, dar noi îl ştim ca pe „grăsuţul” care a patronat-o pe Poli până la dispariţie.
Cel poreclit „Elefantul” s-a născut în Bucureşti şi până a ajuns în conducerea şi apoi patronul RAFO Oneşti nu se ştiu prea multe despre el. Din 2005, Google-ul plouă când caută numele lui. În iarna acelui an, Marian Iancu a cumpărat-o pe Poli Timişoara de la Toni Doboş şi promitea că va duce acest club la un alt nivel. În cei şase ani în care Iancu a investit la Timişoara, clubul a plătit aproximativ 21,5 milioane de euro pe achiziţionarea a 101 jucători. Bănăţenii au reuşit să şi vândă fotbalişti pe sume importante, cei mai reprezentativi dintre aceştia fiind Gabi Torje, Costel Pantilimon şi Gigel Bucur. În total, Poli a încasat însă doar 13,7 milioane de euro. Pare o afacere în pierdere sau spălare de bani, de genul căreia face acum închisoare grea, dar noi nu ne pricepem şi mai bine stăm de-o parte.
Până la urmă, Marian Iancu s-a lăfăit la televizor şi s-a jucat cu inimile timişorenilor pentru două locuri doi şi două finale de Cupă. În Europa, a eliminat Şahtiorul lui Lucescu din Liga Campionilor şi a adus-o pe Bega pe Manchester City. Apoi, dezastrul s-a abătut asupra sa şi a Timişoarei. Hăituit de lege în două dosare grele pentru prăduirea Rafo Oneşti şi Carom Oneşti, Marian Iancu a lăsat-o mai moale cu fotbalul. În 2011, cu puţin timp înainte să-i vină prima condamnare, cea de 10 ani de închisoare cu executare, patronul n-a plătit un milion de euro Benficăi pentru Laszlo Sepsi şi FRF a retrogradat-o în Liga a II-a.
Datoria pentru Sepsi a ucis clubul
Din cauza datoriilor n-a continuat nici la acest eşalon şi un an mai târziu a retras dosarul de licenţiere, după care a urmat dezafilierea şi dezintegrarea clubului. Pe 8 iunie 2015, fostul patron al lui Poli a fost condamnat la alţi 14 ani de închisoare în al doilea dosar, Carom, după ce a fost găsit vinovat de înşelăciune şi spălare de bani. Decizia luată de Curtea de Apel Bucureşti este definitivă şi a venit cu doar o zi înainte ca faptele să se prescrie. Nu se ştie cât va executa din aceste două condamnări, pentru că legea din România oferă discounturi grase „scriitorilor” şi celor cu bună purtare, dar măcar ştim că în fotbal nu-l vom mai vedea vreodată. În 2012, Mircea Sandu, fostul preşedinte FRF, a făcut o faptă imensă şi l-a declarat pe Marian Iancu „persona non-grata” în fotbalul românesc. Asta înseamnă că nu mai poate apărea în fenomen sub nici o funcţie. Pentru Poli e însă prea târziu!
Rotariu şi Pantilimon au lăsat în urmă faimă şi bani
Poli Timişoara a concurat cu UTA Arad tot timpul pentru acontarea celor mai talentaţi jucători din Banat, şi nu numai. Astfel, în istoria de 91 de ani a clubului au jucat în tricoul violet legende ca Dan Păltinişanu, omul care a dat şi numele stadionului, Emerich Dembrovschi, Iosif Rotariu şi Dan Alexa, formaţi 100% de Poli, dar şi fotbalişti încă în activitate ca Gigel Bucur, Gabriel Torje, Bănel Nicoliţă, Ovidiu Petre şi Costel Pantilimon. Garda veche a lăsat în urmă faimă şi simpatie, care trăiesc şi azi, iar cei mai tineri foarte multe milioane de euro din transferurile lor, care nu mai sunt şi de care trebuie întrebat Marian Iancu.
Poli, salvarea Timişoarei după Ripensia şi Chinezul
Echipă studenţească, Poli Timişoara a fost înfiinţată în 1921 odată cu crearea Universităţii Politehnice de către Traian Lalescu. A stat în umbra mult mai titratelor Ripensia şi Chinezul, dar după dispariţia acestora a devenit echipa fanion a oraşului. Cea mai bună perioadă a clubului a fost cea din finalul anilor 70’ şi a primilor de după Revoluţie. Poli a reuşit să elimine în Europa granzi ca Celtic Glasgow şi Atletico Madrid, dar şi să aducă pe Bega trupe ca Real Madrid sau Sporting Lisabona. Poli n-a fost însă niciodată o abonată la trofee, echipa nereuşind să câştige nici un titlu de campioană, ci doar două Cupe, în 1950 şi 1980. A fost genul de trupă care era tot timpul aproape, dar niciodată acolo, preferând mai mult rolul de arbitru. De-a lungul timpului s-a numit în mai multe feluri şi asta a dat echipei o oarecare lipsă de identitate.
Mai întâi a fost vorba de AEK-ul lui Doboş, plecată din Bragadiru drept Fulgerul şi ajunsă la Timişoara drept Poli, fapt care n-a prea plăcut suporterilor. Apoi, a venit scandalul cu italianul Zambon, care a deţinut palmaresul, numele şi culorile în perioada 2007-2010, interzicând echipei să se numească Poli. Cele două finale de Cupă pierdute şi cele două titluri de vicecampioană, nepremiate nici ele, din era Marian Iancu, au precedat desfiinţarea din 2012, care a dus la o altă criză de identitate. Mai întâi, ACS Recaş s-a mutat la Timişoara, şi-a schimbat numele în ACS Poli, şi a cerut palmaresul şi culorile vechi. Apoi, suporterii şi o serie de jucători emblematici au pus umărul la înfiinţarea unei echipe legitime în Liga a IV-a, ASU Poli Timişoara, care e acum în Liga a II-a. Niciuna n-are însă legătură cu vechea echipă, tot istoricul rămânând la Marian Iancu.
FC Poli Timişoara
- Anul înfiinţării: 1921
- Anul desfiinţării: 2012
- Culori: alb-violet
- Stadion: Dan Păltinişanu
- Liga I: vicecampioană în 2009 şi 2011
- Cupa României: câştigătoare în 1958 şi 1980. Finalisă în 1974, 1981, 1983, 1992, 2007 şi 2009
- Cupa UEFA: turul al doilea în sezoanele 1978-1979 şi 1990-1991
- Liga Campionilor: baraj de calificare în sezonul 2009-2010
- Liga Europa: grupe în sezonul 2009-2010
