INTERVIU: Oţelul, pe buza prăpastiei! Managerul gălăţenilor rămâne optimist
Într-un interviu acordat pentru "Adevărul Weekend", managerul echipei gălăţene, Vlad Alexandru Răpişcă, crede că doar salvarea de la retrogradare poate asigura supravieţuirea fostei campioane a României.
Oficialul Oţelului le cere jucătorilor să scoată cel puţin 7 puncte din ultimele 3 meciuri din acest an, cu Ceahlăul, U Cluj şi ASA Târgu Mureş.
Adevărul Weekend: Domnule Răpişcă, de ce au ajuns cluburi de tradiţie, ca Dinamo, Rapid, „U” Cluj şi Oţelul în procedura de insolvenţa?Una din marile probleme este legată de deciziile ANAF de impunere a taxelor suplimentare pe contractele de muncă. Fiind o meserie liberală, fotbaliştii ar putea fi plătiţi pe convenţii civile şi atunci taxele datotare la stat s-ar înjumătăţi. Ştiu că sunt două cluburi de fotbal care au câştigat procese ANAF împotriva acestor impuneri. Şi noi suntem într-o procedură asemănătoare, în fază incipientă.
Care e situaţia insolvenţei de la Oţelul?Suntem în etapa refacerii planului de reorganizare, el va fi supus aprobării Adunării Creditorilor, după care mergem la judecătorul sindic. Sunt cele 2,5 milioane de lei plus datoriile curente, care se împart pe trei ani. Procesul referitor la impunerea ANAF – datorii acumulate în perioada 2005-2011 - este în curs, iar această impunere este suspendată
Dar situaţia financiară a clubului de acum care e?Financiar nu stăm pe roze, suntem la limită, dar să nu uităm că acţionarii (n.r – companiile deţinute de Dan Adamescu) au băgat 800.000 de euro de la începutul anului. În acest moment, cheltuim cam 80.000 de euro în plus pe lună faţă de cât ne-am propus.
Cum a ajuns un club cu 18 milioane de euro în conturi în situaţia asta, de insolvenţă?ANAF-ul este cauza principală. Noi când am preluat clubul nu erau 18 milioane, erau doar cinci. La ora aceea, banii s-au dus în bugetul clubului, pentru că după câştigarea campionatului salariile jucătorilor au fost menţinute sau chiar dublate. Bugetul clubului era de 5-6 milioane, ceea ce nu ne mai putem permite. Noi am preluat clubul în septembrie 2012 şi de atunci încercăm să ne menţinem pe prima scenă.
Dar cum decurge relaţia cu Primăria?Relaţia cu Primăria Galaţi e zero. E o situaţie pe care am moştenit-o. Sediul social al clubului e în Bucureşti, iar Primăria nu poate sponsoriza echipe de fotbal care sunt organizate juridic ca şi SA-urile. În acest moment, vrem să ne organizăm într-o societate non-profit, pentru ca factorii locali să ne poată ajuta. Vorbesc aici de cei 150 de copii şi juniori pe care-i susţinem şi nu vrem să renunţăm la ei, dar putem degreva clubul de anumite cheltuieli pe care nu şi le poate permite.
Şi vedeţi vreo ieşire din insolvenţă?Scopul nostru este să ieşim, dar depinde foarte mulţi factori. Evoluţile fotbalistice sunt importante, dar şi un managament bun, deci contează ce facem pe teren şi la birouri. Nu trebuie să uităm că un club de fotbal nu e o gaură neagră în care vine ceva şi aruncă milioane. Orice societate comericală are ca obiectiv de a face profit... Echipa e în creştere în ultime etape, iar pe partea de managament sportiv îi avem pe Ovidiu Burcă şi pe Cristi Munteanu, alături de Tibor Selymeş, un antrenor profesionist, dornic de performanţă.
Înseamnă că ar trebui să găsiţi surse de venit, dacă sunteţi pe minus...Sursele de venit sunt drepturi TV, acţionariat, vânzare de jucători, ticketing, vânzare materiale promoţionale. Din păcate, partea de ticketing nu merge cum ne-am dorit, deşi avem cele mai mici preţuri din Liga I, un bilet la peluză e 2 lei. Suntem în discuţii cu un sponsor internaţional, pe care să-l aducem de anul acesta, suntem la nivel de negociere contract.
Jucătorii cum sunt cu salariile?Sunt cu salariile la zi. Cred că orice jucător în România se gândeşte că mai bine are un salariu mic sau mediu, dar îl ia la timp.
Ce şanse de salvare de la retrogradare sunt?Matematice sunt, ar fi ideal să luăm şapte punctele din ultimele trei meciuri. Dacă reuşim asta, avem 70 la sută şanse să ne salvăm, pentru că am aborda returul cu alt moral.
Şi dacă retrogradaţi...
Nici nu vreau să mă gândesc la lucrul ăsta, ar fi o mare problemă. Jucătorii trebuie să intre pe teren la fiecare meci ca la finala Ligii Campionilor, ca şi cum ar fi meciul vieţii lor.
