Motroc, antrenor refuzat în România, a devenit «prinţul Iordaniei»
Un român face senzaţie în Iordania. Florin Motroc, antrenor la o micuţă formaţie din Amman, are toată ţara la picioare, după ce reuşit să ia titlul de campion cu Shabab al Ordon. Alungat din România de la Rapid II, tehnicianul a povestit pentru Click! aventurile sale într-o lume cu multe secrete.
Florin Motroc a părăsit România cu un gust amar, după ce mult timp a bătut la uşi închise în ligile inferioare ale campionatului nostru. A luat drumul Orientului şi acum e pe val. "Eram secundul lui Gigi Mulţescu la o echipă din Arabia Saudită, Taawon, când a venit un fotbalist iordanian de echipă naţională, el m-a recomandat celor de aici. Le-am spus că atunci când se va ivi vreun moment, o să vin, şi aşa am ajuns aici vara trecută", a rememorat Motroc traseul său.
Cunoscând nivelul fotbalului iordanian, fostul rapidist nu a refuzat oferta primită de la Shabab al Ordon:"
Din punct de vedere tehnic şi tactic sunt mai slabi, şi este foarte greu să-i disciplinezi şi să-i organizezi, ei vor să joace liber, dar fotbalul de aici nu e nici pe departe slab, cred că echipa mea, de exemplu, ar fi în prima jumătate a clasamentului în România. Iordania are acum o echipă naţională aflată pe locul 76 în lumea, înaintea Emiratelor şi a altor formaţii ce reprezintă ţări cu bani mulţi. Iordania a bătut Japonia şi Australia, e pe locul doi, şi păstrează şanse de calificare la Cupa Mondială. La ultimul meci, victoria cu Japonia, am avut trei jucători la naţională, unul a fost titular".
Câştigarea titlului a fost o surpriză majoră, chiar şi pentru şefii clubului său:" Nimeni nu se aştepta ca o echipă mică, precum Shabab Al Ordon, să doboare doi giganţi de aici, Faisali şi Weehdat, care se bat an de an la titlu.
E ca şi cum Sportul Studenţesc în România ar lua titlul, nici conducătorilor mei nu le venea să creadă. Am reuşit cu multă muncă, seriozitate, dorinţă şi credinţă în Dumnezeu. Fără bani, fără prime, fără jucători speciali şi cu un buget la limita bunului simţ. Jucătorii au contracte între 30.000 şi 50.000 de dolari pe an.
Situaţia altor antrenori români din străinătate
Există şi o primă de titlu bunicică, pe care vor trebui să o dea acum. Întârzieri mai sunt, ca la noi, dar nu foarte mari, şi mereu se rezolvă în timp util. Shabab e o echipă mică, fără foarte mulţi suporteri, ţi-am spus, un fel de Sportul Studenţesc. Jucăm pe un stadion al municipalităţii, de 18.000 de locuri, noi şi Faisali".
Florin Motroc ar fi vrut să rămână în ţară, aproape de familie şi prieteni, însă nu şi-a găsit de lucru. "Mi-e jenă să vorbesc despre ce e în România, unde sunt considerat un antrenor tânăr, fără experienţă şi ... fără relaţii! La un moment dat, nu eram bun nici de Divizia C, pentru că erau preferaţi antrenori de-ai casei. Şi de la Rapid II am fost dat afară, într-un moment în care formasem o echipă cu jucători sub 20 de ani, cu Alexandru Coman, Alex Ioniţă, Straton, Răduţă, Dobroiu sau Nicolae Grigore", a spus tehnicianul.
Florin Motroc s-a obişnuit cu viaţă din Orient. Familia şi cei dragi îi lipsesc, în rest, are tot ce şi-ar putea dori:" Când ai rezultate, oriunde e frumos! Am fost şi la râul Iordan şi la Petra, oraşul de piatră din pustiul Iordaniei.
M-am acomodat, sunt obişnuit cu zona aceasta, după un an în Kuweit, un an şi jumătate prin Emirate, la fel în Arabia Saudită. Am condiţii foarte bune în Amman, stau în partea "occidentală" a oraşului, împreună cu un preparator fizic român, Marius Gogălniceanu, care a mai lucrat cu domnii Mircea Lucescu şi Rednic la Rapid. Lipsa familiei e cel mai greu de digerat. Lor, celor din familie, le dedic acest titlu.
