Naţionala pe motoare în luxosul Sao Paulo!

Dacă te iei după statistici, Sfântul Paul, cum se traduce Sao Paulo, are vreo 8.000 km patraţi şi 19 milioane de locuitori, socotind şi periferiile. Deci lume cam cât toată România, care trăieşte într-un perimetru de 30 de ori mai mare decât Bucureştiul.

Citeşte şi:

Ronaldo: "Sigur îmi vor da lacrimile la meciul cu România"

La Sao Paolo, după 37 de ani!

Cert este că metropola braziliană e un colos în continuă extindere, cel mai mare oraş din emisfera sudică şi al zecelea cel mai bogat oraş al lumii.

Aici va juca naţionala României marţi seara, de la ora 21.50 (miercuri, ora 03.50 la Bucureşti) cel mai de lux amical din istoria ei, un meci în care marele Ronaldo va spune adio fotbalului.

„Tricolorii" au ajuns cu bine în Brazilia, după un drum istovitor, şi s-au cazat la hotelul Sheraton WTC, dintr-un cartier select al metropolei, supranumit Noul Brooklin.

Zicu şi-a făcut şi el poză cu motocicleta din faţa hotelului

Hotelul e de cinci stele, iar o cameră normală costă 280 de dolari, însă bugetul federaţiei nu va fi afectat cu nimic, deoarece brazilienii au plătit atât transportul, cât şi cazarea şi masa delegaţiei României.

Obosiţi, jucătorii şi-au luat camerele în primire şi au ieşit la o mică plimbare, iar aseară s-au antrenat pe pământ brazilian, pe stadionul formaţiei Palmeiras.

Dacă la Bucureşti vine vara, la Sao Paulo începe iarna. O iarnă însă blândă, tropicală. La amiază sunt cam 23˚C, iar seara temperatura scade până la 10-12˚C.

Singurul impediment e că se întunecă devreme, puţin după ora 18, iar în Brazilia întunericul cere precauţie. Pe cât de bogaţi sunt cei din zonele bune, pe atât de săraci sunt cei din periferii, locuitorii aşa numitelor favelas ieşind adesea la vânătoare de portofele şi genţi pe bulevardele principale ale oraşului.

Zicu, Alexa şi Surdu au preferat o plimbare prin oraş

De altfel, la fiecare hotel, recepţionerii avertizează asupra pericolului de pe străzi,turiştii fiind îndemnaţi să nu meargă cu bijuterii la vedere, ceasuri, telefoane, camere foto şi nici să poarte îmbrăcăminte de firmă, care să atragă atenţia.

Nu de alta, dar numai anul trecut 47.000 de oameni au fost ucişi în toată Brazilia, în urma unor jafuri armate, o cifră înfricoşătoare pentru mileniul 3. Zona în care stă naţionala e destul de departe însă de cartierele în care drogurile, mizeria şi sărăcia guvernează după legea glonţului.

Plus că poliţia are patrule mobile la fiecare colţ de stradă, indivizi cu ceafa lată şi automate agăţate de gât stând de pază şi dând senzaţia că nimic nu poate fi mai presus ca ei.

Până la proba contrarie, îi cred pe cuvânt, deşi nu ne putem înţelege decât prin nişte semne. Problema comunicării e una reală, guvernul iniţiind programe de învăţare a limbii engleze, în perspectiva celor dou mari competiţii pe care Brazilia le va găzdui, CM de fotbal 2014 şi JO, de la Rio de Janeiro, din 2016.

Au cluburi de noapte şi pentru copii

Dacă la Rio de Janeiro e distracţie, la Sao e în primul rând muncă şi apoi distracţie. Sâmbăta noaptea însă metropola duduie de muzica care răzbate din cluburi.

Braziliencele dansează până în zori în cluburile din Sao Paulo

Atât de ahtiaţi sunt brazilienii după distracţie încât au inventat şi cluburi pentru copii. La câteva străzi de hotelul în care sunt cazat faţă în faţă sunt două cluburi, unul pentru adulţi şi celălalt pentru copiii, între 10 şi 16 ani, probabil pentru ca nu cumva odraselele să suspine atunci când părinţii aleg să bea câteva pahare în oraş.

Cluburile braziliene, că tot suntem la capitolul ăsta, nu par diferite de cele europene, diferenţa fiind făcută poate dar la modalitatea de plată. La intrare, după ce plăteşti 25 de reali (aproximativ 11 €) ţi se dă o hârtiuţă pe care barmanul trece tot ce bei, iar la ieşire treci cu nota pe la casă şi achiţi.

Dacă ai pierdut hârtia, „amenda" e de 400 de reali (750 lei). Preţurile sunt sub cele din Bamboo, o băutură costând între 1 şi 5 €, indiferent că e vorba de o bere sau de un cocteil. Trebuie să fii doar atent la paharul sau sticla pe care o primeşti, deoarece adesea străinii cad victime băieţaşilor de cartier care-i pândesc şi le strecoară în băutură diverse prafuri, ce îi ameţesc sau chiar adorm, după care îi lasă fără portofel.

Dacă ţii bine de sticla ta n-are ce să ţi se întâmple şi te poţi bucura de animaţie şi muzică cât cuprinde.

Cât despre femeile braziliene, doar atât: „A merge însoţit în Brazilia e ca şi cum ţi-a lua televizorul la cinematograf".

Nu degeaba, până şi Mircea Lucescu, un om echilibrat şi fără derapaje conjugale, care a văzut de toate la viaţa lui, spunea într-un interviu că atmosfera din Brazilia te forţează să-ţi trăieşti viaţa

Prin luxul din Sao Paulo îşi mai fac loc şi străzi în curs de modernizare

.Dacă sâmbătă noaptea oraşul vuieşte, duminică doarme. Ieri aveai impresia că eşti după Apocalipsă. Încă neacomodat cu fusul orar (6 ore în minus faţă de Bucureşti) şi vrând să profit de lumina zilei, care te mai apară de infractori, am luat-o de dimineaţă pe străzi.

Pustiu şi complet neprietenos. Urme ale dezastrului bahic se văd peste tot, iar grupuri de homelessi zac pe scările de la intrarea în clădiri, înghesuiţi unul într-altul, deşi sigur nu stau la rând la ceva ce s-ar putea da din spatele uşilor ferecate de proprietari.

Aceasta pare Brazilia urâtă, Brazilia în care se moare şi de foame, Brazilia în care până şi puştii de 12 ani te pot ameninţa cu pistolul sau cuţitul doar pentru a te descălţa. N-am avut parte de incidente, aşa că mi-am văzut de drum, străbătând la pas străzi orânduite după modelul american.

Preţuri mari, ca de metropolă

Cum prima zi petrecută de tricolori la Sao Paulo a însemnat pentru ei mai multă odihnă, am avut timp să văd câte ceva din oraş. Impresionant e Avenida Paulista, sau Bulevardul Paulista, care mi-a adus aminte de un serial poliţist brazilian difuzat la noi prin anii 80, filmat cu siguranţă aici.

Artera traversează oraşul prin zonele bune, fiind socotită un fel de 5th Avenue, din New York, datorită băncilor, muzeelor şi numeroselor edificii culturale aflate pe margini. Câte patru benzi de fiecare parte, găzduiesc un trafic aglomerat, în care poţi sta şi o oră fără să te mişti un centimetru.

Anual, pe Avenida Paulista se desfăşoară maratonul Anului Nou şi cea mai mare paradă de homosexuali din lume, ultima programată la sfârşitul acestei luni şi intens mediatizată prin afişe lipite în oraş, la ea fiind aşteptaţi peste 3 milioane de persoane răscite sexual.

Dincolo de Avenida Paulista, Sao Paulo înseamnă multe alte lucruri impresionante şi atractive pentru turişti. Oraşul nu e deloc unul ieftin, ba chiar foarte scump, la nivelul preţurilor fiind peste Londra, Paris ori altă capitală europeană.

Se spune chiar că Sao Paulo e al doilea ce mai scump oraş al lumii, după Oslo.

Celebrul bulevard Paulista

Ca idee, un meniu la McDonald's costă 30 de lei, o masă la restaurant 100 de lei, o bere locală 5 lei, una de import 10 lei (la 0,33 l), un pachet de ţigări 8 lei, un litru de benzină 4,7 lei, biletul de autobuz 3,7 lei, chiria la o garsonieră ajunge la 500 de euro pe lună într-o zonă bună şi 300 undeva nu tocmai central.

Ce-i drept, veniturile paulistanilor, a celor care au serviciu oficial, nu sunt mici, salariul mediu situându-se pe la 900 de euro. Aparentul val de bunăstare nu alungă problemele celor mulţi, periferiile având un grad de sărăcie vecin cu moartea.

Despre cum se trăieşte într-una dintre ţările cu cea mai fulminantă dezvoltare economică, dar în care există contraste incredibile, veţi citi şi în corespondenţele următoare.