Picătura de fotbal: Slavonisme, anacronisme

George Stanca

La meciul Craiovei cu Dinamo s-a difuzat un program al unei grupări oltene, probabil ultras, cu un text provocator.

În care numele Dinamo era scris cu grafie slavonă. Pe ruseşte. Băieţi, mi se  pare anacronică provocarea. Dinamo a fost a unui grup de acţionari conduşi de Badea. Azi e în mâna altora, Negoiţă - Anghelache. Deşi, trecutul e trecut. La Steaua situaţia e identică. Are proprietar. E privată. Şi, se vede ce belele îi face Armata poporului, proprietarului Becali. Ce şicane. Ce bani vrea ea, Armia română, să stoarcă de la miliardarul patron, fără luptă dreaptă. Deşi, mai  bine ar face să stea cu ochii la fruntariile răsăritene…

Dacă  ar fi vorba despre o slavonească impură, mai moldavă, din păcate, cu mare regret în suflet - o spune un giuleştean - Rapid ar cam fi în propoziţie. El e condus de Zoia Kosmodemianskaia, fiul ei şi  purtătorul lor de cuvânt deghizat în patron. Aici e spiritul slav împăduchiat azi. Nu la celelalte echipe numite “departamentale”, “militare” sau altfel. 

Deşi, fraţi olteni, istoria rămâne intagibilă: au fost - da, dar au fost! - echipe cărate la Bucureşti cu katiuşele sovietice, la schimb cu grâuşorul de Bărăgan. Asta, la trei ani după ‘44. Nu cred că un asemenea anacronism mai ţine azi, la 70 de ani distanţă. 

Decât, doar aşa… ca un mic fault tactic la mijlocul terenului…