S-a plimbat prin lume degeaba. Torje, pe cale să revină la Dinamo după 7 ani grei
Internaţionalul român s-a despărţit de Karabukspor şi s-a întors la ruşii de la Grozny, dar nu pentru a sta, ci pentru a fi dat mai departe. Cecenii n-au nici ei nevoie de el şi sunt deschişi la orice ofertă. Torje e sătul de zone exotice şi vrea acasă, iar după câteva pierderi grele Dinamo le poate lua ochii fanilor cu aducerea „Piticului. Un nou „câine”” care se întoarce la coteţul lui cu coada între picioare.
Mijlocaşul în vârstă de 28 de ani a plecat în 2011 la Udinese pe 5 milioane de euro, dar n-a făcut până la urmă banii. Italienii l-au încercat în Serie A doar în primul sezon, după care l-au folosit ca monedă de schimb pe unde mai aveau ei combinaţii. Aşa a juns Torje să facă naveta pe rutele Italia – Spania şi Italia – Turcia, fără să se sedimenteze undeva. Mai întâi a mers la Granada, echipa din Primera Division deţinută tot de patronul lui Udinese, Giampaolo Pozzo, pentru andaluzieni jucând 36 de meciuri. Un sezon, nu mai mult, pentru că apoi a fost nevoie de el la Espanyol Barcelona şi a trebuit să-şi facă bagajele. După anii de aventură în Spania au urmat doi în Turcia, tot sub formă de împrumut, pentru că Udinese a avut şi proasta inspiraţie să-i facă un contract pe şase ani. Konyaspor şi Osmanlispor au fost pe rând steagurile sub care a luptat Torje, cu vizite scurte la biroul din Friulia pentru a semna noile angajamente.
N-a câştigat niciun trofeu în 7 ani
În sfârşit, în 2016, italienii au luat decizia să scape de „bagajul” românesc şi au acceptat un milion de euro de la Terek pentru a mai recupera ceva din investiţia făcută cu cinci ani în urmă. Nu vă gândiţi că în Rusia a curs lapte şi miere! Pentru cecenii lui Kadîrov a jucat doar 11 meciuri în prima ligă şi după un sezon a primit iarăşi vânt spre Turcia. A nimerit în iadul de la Karabukspor, club de unde patronul tocmai fugise cu banii şi jucătorii nu mai aveau să fie plătiţi în acest sezon. Din fericire a scăpat, dar nu de tot. Urmează alt împrumut, de această dată în Liga 1 şi cel mai probabil la Dinamo. Culmea ironiei este că, din punct de vedere al obiectivului, revenirea în Ştefan cel Mare pare chiar un pas înainte. Asta pentru că, fără excepţie, indiferent de echipa la care a fost legitimat în cei şase ani şi jumătate de străinătate, Torje n-a pus mâna pe vreun trofeu şi s-a bătut doar pentru salvarea de la retrogradare. Cel puţin la nivel declarativ, cu Dinamo va ţinti titlul. Oricum, carieră modestă deocamdată pentru unul dintre jucătorii care erau văzuţi mari talente ale României.
Naţionala, a doua cea mai constantă echipă
Periplul lui Gabriel Torje prin Europa a făcut ca acesta să nu stea mai mult de un sezon la un club şi, implicit, să nu adune multe meciuri în acelaşi tricou. Culmea, după Dinamo, pentru care a evoluat de 162 de ori, mijlocaşul a jucat de cele mai multe ori pentru echipa naţională a României, unde are 54 de selecţii. La Konyaspor a jucat de 36 de ori, pentru Granada a transpirat de 35 de ori, la Osmanlispor s-a întrebuinţat oficial de 26 de ori, la Udinese a îmbrăcat tricoul de 22 de ori, pentru Karabuk de 18 ori, pentru Espanyol de 15 ori, iar pentru Grozny de doar 11 ori.
