Samba şi Caramba: Brazilia? Mă-ndoiesc!
Iranul fu o nucă tare pentru Argentina. Cu toţi neymarii , oscarii şi lăutarii ei, eu unul nu văd Brazilia câştigând, pe bune, Cupa Mondială. Poate cu protecţie blatteriană. Cu arbitri patagonezi.
Chiar sunt curios cum o va rezolva preşedintele marilor combinaţii. Deşi, nu ştiu cum să argumentez, chiar şi după acest ferm 4-1 cu Camerun. Am un sentiment nedefinit. De parcă, tânăr, m-ar forţa mama să mă-nsor cu o boccie. Îmi vine să pocnesc din deşte şi să exclam: ”Brazilia nu mai e Brazilia”.
Îi lipsesc brazilienismele. Nu o compar cu ceva de nivel jos , cum fu recentul Camerun, apropo - o echipă slabă cu jucători buni, făcând faze de geniu, dar şi de curtea şcolii. Dar Brazilia nu mai este echipa exotică. Aia ”cariocas”. Cu fiţele, fenetele şi bucuria de pe plajă. Copacabanismele.
Măcar bucuria aia a lu’ Dinţişor Ronaldinho. Îi tot dau TVR-iştii noştri cu ”Seleçao”. Dar, nu mai e Aia... Singurul brazilian adevărat , aşa ca o mlădiţă de speranţă dintr-o specie dispărută, e Neymar. Chiar a jucat brazilian. În rest, europenisme. Repet o observaţie obsesivă: fotbalul se comprimă. Se egalizează în stil. Ceea ce e trist pentru unul care am copilărit cu…Pele, Didi, Vava, Zagalo, Garincha. Vin din cretacic, cum spune teveristul Bocanaciu .
Care a emis una letală. Ca…cacofonie. S-o guste cine l-a trimis acolo: ”intrare cu CA PULA LUI Kuijt!” Genii ale cuvântului, monşer. Care scot capul-acela-dotat doar la Mondiale. Africa de Sud. Brazilia. Poate şi Moscova, dacă nu se fosilizează.Dar, priviţi-i pe ”urâţii” ăia din Olanda. 2-0 cu Chile. Eu nu de Olanda mă tem, ci de Robbenii ei…Chiar de nu vor fi campioni, ei rămân campioni. Cu toată boala mea valahă pe jocul lor batav.
Spania - n-am putut privi meciul, mă durea sufletul! - a recuperat aerul pierdut prin frecţia la un picior de stejar consumată cu Australia. 3-0. A jucat şi David Vila…Dar nu i-a folosit la nimic… penibilului Del Bosque.
Asta e viaţa. … ‘asta la vista!
