Samba şi Caramba: Izolarea lui Ronaldo

George Stanca

Fiecare campionat are poveştile lui. Novele. Ele urcă spre finală, când devin mai dramatice, până se pietrifică-n legende. Azi, dragi copii, ar trebui să aflaţi novela Algeriei. Care a câştigat primul ei meci la Mondiale, după 32 de ani... Ea a bătut Coreea cu 4-2.

Astfel, devine prima echipă africană care a marcat 4 goluri la Cupa Mondială, într-un singur meci! Şi, la ce manieră... Astfel că bătrânii deşertului vor povesti peste ani nepoţilor despre această mare victorie. Slimani, Brahimi, Halliche, Djabu eroii neamului... Povestea Rusiei este ceva mai patetică, fiindcă elevii lui Fabio Capello, marele antrenor italian, au rezistat isistenţelor belgiene până aproape de sfârşit. Dar s-a terminat 1-0. Belgienii consideraţi un real pericol, după ce s-au calificat într-o manieră incredibilă la acest turneu final, au făcut totuşi un joc sub aşteptări.

Un meci electrizant au oferit însă SUA cu Portugalia lui Ronaldo. Deşi această sintagmă „a lui Ronaldo” e deja desuetă. Ronaldo este Un număr pe un tricou. Nici măcar umbra  marelui campion de la Real Madrid. Un echipier. Punct. Încep să cred că el e supus  unui sabotaj indus de invidia colegilor pe succesul lui. Sau, impus de comportamentul său de cerepumnist, suficient şi sfidător, luat - că, se  ia! - de la maestrul Mourinho.

Sau el, ca răspuns/ represalii la izolarea sa, a renunţat la  luptă. Pare un ins lipsit de sânge şi de energia  necesară spre a se mişca. Nemaivorbind de aceea de a juca la nivelul impus... Păcat, dar e  treaba lor să-l veştejească pe cel mai bun jucător din lume. Chestie de afaceri interne...

Echipa SUA, o bucurie! O frumuseţe. Deşi sufocat de celălalt fotbal, de baschet, hochei, baseball, soccerul prinde în SUA. Să nu ne  mirăm că în curând vor avea pretenţii. Meciul  a avut tensiune şi suspans. S-a terminat 2-2 după ce Varela a egalat in extremis. Era frumos dacă se termina cu o victorie americană. Logic. Şi, parcă, mai drept...