INTERVIU EXCLUSIV Tora Vasilescu împlinește luni 70 de ani: "Am avut intuiție să-mi pregătesc din plin bătrânețea"
În peste 45 de ani de carieră și 70 de viață, pe care îi împlinește luni, 22 martie, fermecătoarea actriță Tora Vasilescu a adunat o mulțime de povești, care mai de care mai interesantă. Am stat de vorbă cu marea actriță despre viața din perioada Covidului, când a fost și ea bolnavă, despre frații ei, despre carieră, dar și despre frumusețe.
- Click!: Pe 22 martie este ziua dumneavoastră, împliniți 70 de ani, și vrem să va urăm "La Mulți Ani!". Și. pentru început, să ne spuneți cum vă simțiți? Pentru că știm că ați avut coronavirus.
Tora Vasilescu: Să spunem că am avut perioade mai bune, perioade uneori puțin mai dificile cu respirația. Nu știu dacă vin de la nas, gât, urechi. Pentru că dacă te duci la un medic, te ia pe bucățele, nu ia ceasul întreg, ia câte o piesă.
- Știu că stați la casă, la Buftea, iar acolo aveți aer curat și e bine, aveți curte.
Mulțumesc lui Dumnezeu că am avut această intuiție, pentru că mai nou nu mai cred decât în oamenii cu intuiție. Că așa, cei care ne spun că azi e bun ceva și mâine altceva, mulțumesc, nu. Am avut intuiție să-mi pregătesc din plin bătrânețea, să spunem. Cuvântul acesta l-am acceptat cu drag, pentru că e în ordinea firească și nu toată lumea are chiar oportunitatea de a prinde anii aceștia. Și sunt încă multe lucruri de experimentat, să spunem mai mult spre interior decât spre exterior. Însemnând voiaje și alte lucruri. Așa că să spunem că acest locșor pentru mine e Românica mea și îmi dă bucuria pământului, a naturii, a întoarcerii la natură, la comunicarea cu ea, cu Creatorul, cu ce vrem.
- Nimic nu e întâmplător și faptul că ați jucat ani de zile în Buftea a dus la cumpărarea acestei case.
Așa e, e ciudat. Când eram mică mă jucăm un joc care ne întreba "în ce oraș vei trăi", "în ce țară" și la mine iese mereu litera B. Iată București, iată Buftea și citesc, glumeață cum sunt, nu Buftea, ci Baftea.
- Ați pomenit de copilărie, nu vă e dor de Constanța, de Tulcea, unde ați copilărit?
Îmi este dor de așa de multe lucruri...
- Când ați fost ultima oară acolo?
La Tulcea cred că în urmă cu 2 ani, după aceea ne-a prins pandemia și a fost exclus. În vara trecută ne pregăteam să sărbătorim 50 de ani de la terminarea liceului, "jumătate de veac de singurătate" (râde). Și nu s-a mai putut din cauza pandemiei, mi-ar fi plăcut să mă văd cu foștii colegi.
- O să-i vedeți la un moment dat...
Sper să nu ne întâlnim acolo sus.
- Știu că aveți frați gemeni și o soră.
Frații gemeni sunt dintr-o altă căsătorie a mamei, diferența fiind de 22 de ani dintre noi, și încă o surioară, cu diferență de 11 ani între noi. Tot dintr-o altă căsătorie a mamei. Mama mea a avut trei căsătorii. Dar frații sunt frați și ne ajutăm, bineînțeles, pînă la urmă. Nici nu m-am gândit la vreo diferență. Ei sunt în București, chiar în urmă cu o lună ne-am văzut la ziua onomastică a cumnatului meu. Ne vedem, dar ne e puțin teamă cu noul val. Ei umblă în societate, lucrează, sunt mult mai tineri, eu sunt mai fragilă, conform vârstei. Sora mea a avut o boală foarte gravă, moștenită pe linie paternă. Am mers la toți doctorii împreună, am strîns bani din serialele în care jucam ca să mergem în Brazilia, pentru că medicină clasică nu prea are soluții pentru ea, fiind sub tratament cu cortizon și scăzindu-i imunitatea. Iar soții mamei, unul a murit pe stradă din cauza unui infarct, altul, de cancer.
- Ce vă doriți de ziua dumneavoastră?
Of, îmi doresc ca toată lumea, sănătate, să pot afla încă multe lucruri despre lume, de ce este, de ce am venit, de ce plecăm, încă mai avem de experimentat. Cineva glumind, la un joc de societate, mi-a spus că sunt un spirit bătrân. Și nu cred că mă mai întorc vreodată...
- Să știți că îmi e dor de serialele și filmele în care ați jucat. Pe Pro 2 se difuzează "Războiul sexelor".
Mereu s-au difuzat. Chiar și minunatele filme în care am jucat, hai să spunem așa, s-au tot difuzat și nu mi-aș fi imaginat vreodată. Lumea iubește să revadă această filme și să vadă ce am făcut noi în această societate despre care s-a spus că a fost anticulturală. Lucru care nu e adevărat, în condiții de cenzură, mintea omului caută nenumărate posibilități și șlefuiește ideea mult și bine. Am primit mesaje că se difuzează pe TVR 1 și TVR 2 piese de teatru cu nume mari, foști colegi.
- Ați fost și sunteți o femeie frumoasă și mă întreb care vă e secretul?
Of, Doamne. Să știți că am și eu nemulțumirile mele, că fiecare. Dar n-aș vrea să apelez la operațiile astea estetice. Să întru în aura feței, se modifică totul. Mă uit cu tristețe la televizor, e o modă acum a tinerilor să-și implanteze grăsime în pomeți, care mai târziu cade spre gură, arată fetele umflate, aproape că trebuie să-și facă poză la buletin, că nu le mai recunoști. Și nimeni nu le spune. Domne, eu eram studentă când profesoara mea, Eugenia Popovici, actriță excepțională, cu instinct artistic excepțional, spunea "actrițele de la Teatrul Național" care au făcut operații estetice, niciuna nu a mai fost luată în film. Deci ecranul și mai ales televizorul, cât sunt de mari acum, amplifică toată fața asta umflată și neadevărată, parcă sunt mutanți. Dar nu are lumea curaj să le spună, poate ar fi un ajutor pentru că devin dependente de aceste operații estetice. Și din ce în ce mai rău arată. Doamne ferește, sunt atâtea bacterii cu care se pot infecta.
- Ce faceți de ziua dumneavoastră?
Astăzi am făcut o plăcintă de spanac, mă pricep foarte bine la ea. Am făcut-o pentru soțul meu și dacă vine cineva pe la noi, pentru că eu am hotărât să țin, totuși, de dată asta post. Și dacă i-am pus brânză și lapte, nu mai merge. Dar eu mi-am făcut niște ciupercuțe și sunt mulțumită.
- Țineți legătură cu foști colegi de la teatru, din filme și seriale?
Destul de puțin. Atâta timp cât este destinată întâlnirea aceea, să ai o experiență, o poți încheia la un moment dat. Comunic cu câțiva colegi, pe messenger, What'sApp,, ne trimitem mesaje interesante.
- Fanii dumneavoastră vor să va revadă într-un film, într-un serial.
Într-un serial ar fi mult prea greu să joc, n-aș mai avea puterea să joc, decât un rol episod mic. Un rolișor pentru care să se ia un rol de interpretare. O zi, două de filmare, este mult prea greu. Serialele sunt industrie, nu e glumă, se filmau și câte jumătate de an. Vă dați seama, "Războiul sexelor", "Numai iubirea", peste 100 și ceva de episoade fiecare. Uneori, mă uit la anumite seriale turcești și văd câte o actriță și văd cât e de bună, că îmi e milă că au intrat într-o poveste atât de copilărească.
Citește și:
Ce-a ajuns să facă Tora Vasilescu de când nu mai joacă în filme
